Povestea fabulei

[Ionel Mony Constantin]

POVESTEA FABULEI

Se spune că -ntr-un timp îndepărtat
Pe care chiar şi zeii l-au uitat
Văzând ades un grup ce rătăcea
Printre copaci şi nu mai înceta
Să-i critice pe toţi la orice pas,
O muză plictisită din Parnas
A dat curiozităţii sale glas
Sa afle de la ei, nici n-ai să crezi,
De ce-şi blamează semenii bipezi?
Şi-i comparau cu vietăţi pe care
Ea le considera inferioare

Deci muza noastră, într-o zi cu soare
I-a invitat sub cedrii, la răcoare
La un pahar de hidromel alcoolizat
Ca să-i întrebe ce i-a supărat 

Esop raspunse primul, nu-i plăcut, 

Sunt doar un sclav ce poate fi bătut
Şi n-am să-l laud pe stăpînul meu
S-o facă cine vrea, dar nu şi eu!

Aşa e zise Krâlov, treaba-i grea,
Eu fără vodcă, nici nu pot crea
Iar domnul La Fontaine  a declarat

Sunt critic, dar rămân aristocrat!

Şi nu permit să vină cine vrea

Să-şi bage nasul în fântâna mea...

Din colţul meu şi eu am bombănit,
-Cu aşa ceva, ne-am cam obişnuit
Aveam un rege neamţ mai înainte

Acum un altul însă preşedinte

Care de stai să te gândeşti un pic

La urma urmei n-a făcut nimic.

Au fost şi alţii ce au contestat

Şi tărăboiul s-a amplificat.

De pe  Olimp t0ţi zeii amuzaţi

Văzând cât sunt de indignaţi

Dorind să nu-mai fie trişti

Au hotărât să-i facă fabulişti!

[Batmindru Lucia]

E o poezie placută auzului și abordează fin dorința de a pleda pentru promovarea unui iz de fericire în artă.

Eu prefer romatismul și simbolismul, dar merită frunzărite, din cand în cand, și alte curente literare.

[Ion Lazăr da Coza]

Râzând... plângem mai cu spor.

da Coza

[Valeria Merca]

Așadar, are și fabula povestea sa?! N-o știam, dar mă bucur că am dat peste ea! :) 

[Sofia Sincă]

Frumos, amuzant, satiric!

Sofi