Ofranda tacerii

[Vezi blog]

Deschisă-i fereastra s-aud cum pe umbre
Lovesc cadențat ai ploilor stropi,
Când toate pe-afară sunt triste și sumbre
Și vor printre gânduri adânc să le-ngropi.

Năvalnic brăzdează prin suflet un plug
Rupând rădăcina din care-ai crescut,
Pe buzele mele se-aprinde un rug
Și-n flăcări de ploaie sunt numai trecut.

Mă plouă prin șoapte, în viață mă plouă
Furtuni se-mpletesc în tot ce mă doare,
Pe rama oglinzii un bulgăr de rouă,
Încearcă din vremuri spre noi să coboare.

Deschisă-i fereastră s-aud ca prin ploaie,
Cum toate se-opresc la marginea serii,
Cum umbra-ntre riduri sălbatic se-ndoaie,
Cum toate-s lăsate ofrandă tăcerii.

[Ion Lazăr da Coza]

Reverenţă.

Aţi văzut oferta lui Dăncuş făcută în Grupul RECENZII?

da Coza

[Maia Maria]

hai sa ne gandim ca este doar poezie...in seara aceasta ploua, ploua

[Vasilisia Lazăr]

Năvalnic brăzdează prin suflet un plug 

 

"Deşertăciune! Deşertăciune!...Deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune." 

 

Tare m-am mai întristat citind aceste minunate versuri!

[Sofia Sincă]

Se simte o vibraţie amară prin trăirile poetului, vibraţie ce sensibilizează şi cititorul... O apăsare prinsă-n vers.

''Mă plouă prin șoapte, în viață mă plouă
Furtuni se-mpletesc în tot ce mă doare,
Pe rama oglinzii un bulgăr de rouă,
Încearcă din vremuri spre noi să coboare.''

Dar plăcerea este tot a cititorului.

Sofy! cu încântare!