Nu ştiu... - exerciţiu parodic

[Ionel Mony Constantin]

Nu sunt poet...                                                                 Nu ştiu...

 Camelia Ardelean                                                          Ionel Mony Constantin

Nu sunt poet, cel mult un trubadur                                      Nu ştiu ce sunt: poet, sau trubadur?
Al zărilor foșnind arar sub pleoape,                                     Dar primul gând, ce mi-a trecut prin minte,
Un rătăcit pe-al sorții abajur,                                             Că orice şut primit... sub abajur
Ce-și ia răgaz din lună să se-adape.                                      E pentru mine pasul înainte.

Nu sunt poet, ci un refugiat                                                 Sunt printre scriitori refugiat,
Pe marea găzduită de foneme,                                             Şi chiar mă cred poet, de la o vreme,
Din timp în timp, la nori afiliat,                                           De când într-un limbaj sofisticat,
Îmi dezvelesc azurul prea devreme.                                    Am început să versific… foneme.

Sunt un golumb ori poate-un albatros,                                Aici  găsesc ceva  insidios,

Când zborul mi-e votiv, ce mai contează?                            Şi pun o întrebare indiscretă:
În orologiul meu de vânturi ros,                                          Cel ce v-a scris acum frumos
Tic-tacul se apropie de-amiază.                                          E un poet, sau este o poetă?

Cu astrolabul vechi la purtător                                            Eu nu vă-ntreb aşa, întâmplător,
Și mintea împânzită de menhire,                                         Ca unul care vrea să fie-n treabă.
Mi-am semănat noi vise pe ogor,                                         Posed un astrolab la purtător,
Sperând cândva să recoltez safire.                                    Dar nu ştiu dacă nu-i o astrolabă.

Nu sunt poet, de patimă exult,                                          Mă voi opri aici, nimic mai mult!

Din paradigme mi-am făcut un cult...                                  Simt cum devin treptat poetul-cult.                           

[Camelia Ardelean]

PS 2: Mulţumesc, Ana C. Ronescu, de aprecieri! :-) Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

:-))) Foarte reuşită şi această parodie, domnule IMC! Mă bucur că vă "chinuie" muza! Încet-încet, o să strângeţi material pentru o (nouă) carte! Mult succes, mă bucur dacă am şi eu un rol în chestia asta! :-)

PS: Observ o ieşire din ritm în strofa 2, versul 4 (în afară de cea amintită de doamna Lisia), pe care a simţit-o şi Nikol! În loc de "să versific",  v-ar trebui un cuvânt din 3 silabe, cu a 3-a accentuată. Aş propune: "să chinuiesc (foneme)", păstrând ghilimelele, fiindcă varianta corectă a verbului este "să chinui", dar fiind o parodie, merge şi forma incorectă! Sau altceva, ce doriţi dvs.! Cu drag,

[Chris]

:))

[Vasilisia Lazăr]

Cel ce v-a scris acum frumos

Versul acesta sare din ritm.

Recomand: Acel care v-a scris acum frumos

Mi-a plăcut. Sunteți irecuperabil. :))

[Ion Lazăr da Coza]

Teribilă parodie, monșer!

...Sau monșeră?

[Valeria Merca]

O reușită... și acest exercițiu parodic. Nu poți să nu reacționezi, să nu schițezi un zâmbet...

Felicitări, autorului!

[Mihaela Suciu]

O parodie ce-mi place, felicitări!

[Ana C. Ronescu]

„Exercițiile” dumneavoastră parodice, domnule Constantin, sunt „temele pentru acasă” ale oricărui amator. Cu admirație și luare-aminte! :)

(E drept, și autoarea poemului-bază e admirabilă și parodiabilă pân' la Dumnezeu, precum o ecuație în care toate necunoscutele îți sunt, deja, amice.)

[Nikol MerBreM]

Simpatică parodie, ca de obicei!

("limbajul"/"limbaj"; parcă aş schimba "să versific" cu alt verb, dar poate e doar urechea mea muzicală lipsă :)!)