Niciodată regăsindu-ne

[Vezi blog]

Au trecut anii peste noi ca nişte pribegi prin deşert
paşii lor lăsând urme pe dâmbul tâmplelor
în colţul buzelor şi undeva la îmbinarea tăcerilor
te priveam din lumea eului meu,
oraşul se poleia cu aurul ruginiu al unui asfinţit de mai
vântul picura de pe rama ochelarilor tăi
câteva umbre împletite-n şuviţe firave dădeau farmec
zâmbetului neiertător de frumos
de pe turla mănăstirii soarele luneca pe topoganul
apărat de crucea dreptăţii
te priveam ca un bolnav pe medicul căruia i-a încredinţat speranţa
veneai dintr-o rătăcire şi nu mai aveam cuvinte
le spusesem pe toate, păstrasem în schimb ultima îmbrăţişare lăsată
mă gândeam cum s-o înapoiez
era cel mai preţios loc în care am trăit amândoi
palmele strânse blocau circulaţia sângelui, amorţisem în mine
m-am gândit să te strig, m-am gândit să te fur o clipă realităţii
eram două anotimpuri pierdute, lipsite de bucurii
liliacul privirilor tale se ofilise în spatele lentilelor
imagini deformate, ne-am iubit, ne-am căutat
niciodată regăsindu-ne
acum pe trepte de seară ai venit cu umbre de păsări
n-am avut curajul, am păstrat îmbrăţişarea de-atunci
mi-am luat tăcerea de mână şi m-am ascuns dincolo de pleoape
te-am lăsat să treci călcându-mi umbra
drumul tău nu mai are capăt la mine,
eu sunt noaptea în care visele se contopesc uneori
tu ai rămas ceea ce eu
preţuiesc!

[x]

Multumesc Sofy pentru popas si lectura!

Cu mare drag!

[x]

Multumesc Angi pentru aprecierea facuta!

Cu mare drag!

[x]

Multumesc domnule da COZA pentru remaeca, popas si lectura!

Cu pretuire!

[Sofia Sincă]

Discurs metaforizat, rătăcirea clipei în doi. Însă prea explicit. Verbele au toate modurile, inclusiv al perfectului simplu, textul este stufos. De fapt îl putem situa ca text de graniță, între proză și poezie.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

dintro > dintr-o

Un torent de metafore.

da Coza