În mine iarna seamănă-ntuneric,
Schelete de zăpezi cu trupul sferic.
În codul roşu cu zbatere albastră
Un pumn de sânge-i nemăsura noastră.
Vreau să merg cu răsăritu-n gând
Cosind cu dinţii paşii din mormânt.
Un snop de răni pe-o torţă de făină
Poartă îngerii pe umeri de lumină.
Pleava de stele intră în ogradă
Pe roata timpului rămasă-ntr-o obadă.
Cu şira degradată se-ncruntă orizontul
Să cotropească marea şi munţii, ca netotul.
Aşa intrăm în marele-ntuneric
Împingând zăpada cu scheletul sferic!
Adaugă un comentariu
Admirație! În marele-întuneric e o oază de poezie!
interesante distihuri!
Stare deprimantă, motivul fiind iarna, gerul. Fidelă construcţia mesajului, bine ai transmis simţirea încât cuprinde şi cititorul.
Apreciere!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE