lacrimă amară

[ION IONESCU-BUCOVU]

lacrimă amară

 

doamne ce însingurat mai sunt

ca o flare-ntr-un pustiu primăvăratic

se-aud țipete de păsări în suspinul pădurii

și se văd numai scheletele liniștii

și umbrele ei care mă pândesc

aș vrea să stau fără griji

între visele mele și-ntre  iubite

în somnul venit încet pe furiși

amăgind doar singurătatea

fug de coșmarul ascuns printre noi

toate încep prea târziu din păcate

crimhilda s-a dus între viață și moarte

trezind somnoroasele scuturi din mit

aud cum crește  iarba de-april

aud doar o boare ușoară de tril

cu ochii tăi frumoși primăvară

îmi speli lacrima mea amară.

 

duminică, 14 aprilie 2013

[Ion Lazăr da Coza]

flare-ntr-un > floare-ntr-un

furiși > furiș

Lumina, ca orice început, vine odată cu primăvara.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Primăvara din cer şi din oameni s-a rătăcit prin ploi şi vânturi, lăsând uşa anotimpului deschisă, doar spre frig şi cenuşiu. Când e frig, singurătatea e mai grea. Picăturile lovesc pervazul ferestrei şi al sufletului, strivind, fără milă sau regrete, fiecare clipă în care lacrima tăcerii aşteaptă mângâierea unui cuvânt sau a unei inimi. Nimic din noi nu înfloreşte când ploi de gânduri şi nelinişti ne aruncă prizonieri în cătuşele singurătăţii. Cu siguranţă există şi o cheie, dar, de cele mai multe ori, e aruncată într-un ocean de aşteptare şi dor...

[gina zaharia]

lacrima de duminică...

admirație,

[Sofia Sincă]

Singurătatea înveleşte poemul cu o povară grea. Egida ei are doar muze deprimante, versuri elegiace, însă poate fi şi starea de graţia a unor poeţi.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

 Afară e primavară , în suflet...Frumos!