Iarnă

[Ionel Mony Constantin]

IARNĂ
Pe trupul tău cu mâinile fac haltă
Cu buze reci încerci să mă săruţi

 O vom lăsa şi-n seara asta baltă
 Să dăm cu tifla anilor pierduţi

Din cer a început de ieri să cearnă
Cu fulgi ca nişte fluturi belalii
E pentru noi a nu ştiu câta iarnă
De când n-am încetat a ne iubi

Te voi vâna la noapte ca o pradă
Când ninge alb pe străzile pustii
Spre ziuă prin troianul de zăpadă
Noi ne vom fugări ca doi copii

De va fi ger să nu mă cerţi prea rău
Că mă voi încălzi la sânul tău

[Batmindru Lucia]

Merge un grătar de miel pe vremea asta, dar nu neapărat! Doar pentru cei care ştiu să-l facă!

[Ion Lazăr da Coza]

Ingenuă drăgosteală.

da Coza

[Valeria Merca]

:) Dubii și regrete tardive. „Dar unde sunt zăpezile de altădată?” - se întreba Francois Villon acum câteva secole bune în a sa ”Baladă a doamnelor de altădată”. 

[Mihaela Suciu]

Fluturii belalii m-au gâdilat iar teama de ceartă m-a făcut să zâmbesc (aceleaşi buze feminine sărută şi ceartă, e şi asta o artă, nu?) Mulțumesc!

[Mihaela Suciu]

Rutina candidă a cuplului văzută în decorul iernii!

În versul ,,te voi vâna la noapte ca o pradă" fără asocierea ,,ca pe", pentru mine, apare înțelesul că vânătorul e o pradă.

Sper să nu vă certe prea rău, domnule Moni!

[Sofia Sincă]

Iarnă afară și în suflete... Ce să facem?! Ne descurcă cu ce avem. Important este să ne încălzim cu câte un vers.

Am citit cu plăcere,

Sofi