croitor de iluzii

[gina zaharia]

 

din când în când intru în galeria mea cu tablouri

le scutur de amintiri șterg tristețile și așez soarele

în colțul  din stânga

apoi pornesc cu ele prin târguri

uneori sunt grele alteori mă ajută să zbor

dar mă opresc lângă fântâna din care am adunat culorile

fântâna care și-a lăsat izvorul în sufletul meu

și a pornit pe cărare să te caute

o dată pe jos de mai multe  ori pe umerii nopții sau pe arșiță

 

te găsea mereu la poarta mare dădeai drumul viselor

să plece care încotro

unele se tânguiau altele o rupeau la fugă

cele zdrențuite se puneau pe cusut

mai toate îți spuneau la bună vedere

doar că tu le vedeai scăldându-se în vulcani erau curajoase

de aceea le strigai cu numele meu

 

de fiecare dată le-am adus înapoi

mereu găseam motive să nu le trimit în lume

odată un  clovn a râs de frica mea

dar inima lui plângea

de fapt a fost singurul care s-a ales cu un autograf

cât toate bucuriile mele

l-am lăsat să plece departe

doar așa voi putea să mă încui în cea mai frumoasă tăcere

împreună cu croitorii

de iluzii

[gina zaharia]

Sofy, Valeria, Mihaela, Lisia, Chris, vă mulțumesc și vă îmbrățișez!

[Chris]

minunat tablou!

[Vasilisia Lazăr]

Minunat! Și un final pe măsură. 

[Mihaela Popa]

"...singurul care s-a ales cu un autograf

cât toate bucuriile mele"

semn de admiraţie

[Valeria Merca]

Ravisant! 

Cu bucuria lecturii.

[Sofia Sincă]

Simbolism, cu sensibilitate şi delicateţe, forţă cosmică și telurică alcătuiesc tablouri ale minții adunate din amintiri și nu numai.  În momentul de mister vise albe ard prin şoapte de resemnare.

în cel mai - cea mai (ai vrut)

Fermecător!

Sofi