Homless
Dezbrăcaţi de suflet ca de un pantalon,
Expunând în public zone ruşinoase,
Răscolim prin viaţă ca într-un tomberon,
Plin de haine rupte şi cămăşi jegoase.
Adormiţi în şanţuri, fără amintiri
Câte-o piţipoancă mai păstrăm sub coastă,
Să ne dea speranţa falselor iubiri
Fabulând patetic o numim nevastă.
Adunând imagini triste pe retină
Viitorul pare un imens tractir,
Mirosind o floare de la rădăcină
Hapyendul nostru e în cimitir.
Când singurătatea mult prea greu ne-apasă
Adevărul vieţii îl găsim în vin,
Dacă ni se pare mult prea ticăloasă
Hai, s-o facem dulce şi să bem puţin.
Adaugă un comentariu
O poezie decadentă, dar atât de... nobilă.
da Coza
Când singurătatea mult prea greu ne-apasă
Adevărul vieţii îl cătăm în vin,
Dacă ni se pare mult prea ticăloasă
Hai, s-o facem dulce şi să bem puţin. - de acord!:)
Am citit cu plăcere
Cu ecou dureros pentru cei năpăstuiți de soartă, din diferite motive.
de-un, ca-un - fără cratimă dau mai bine la ritm.
În rest ritmul și rima merg bine.
Am citit cu plăcere,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE