Haiku (XX - XXII)

[Ion Lazăr da Coza]

Haiku (XXII)

umbre de cocori

peste ogorul arat

caligrafie

Haiku (XXI)

foşnet de frunze

sub paşi de om obidit

făr’ ecou darul

Haiku (XX)

puii-s buni de zbor

cuibul e-n rugi de mure

la pândă ereţi

[Vasilisia Lazăr]

Și încă ceva. Nu-l cunosc pe d-l Șerban Codrin. Se poate să fie o valoare. Haiku-ul nu a fost punctul meu forte, dar am știut să fac diferența dintre unul bun și unul prost. Totuși a trecut vremea aceea, când cădeam pe spate dacă auzeam că X sau Y e poet sau prozator, cu atât mai mult dacă auzeam că e membru USR. Cred că ați înțeles exact ce am dorit să spun.

[Ion Lazăr da Coza]

Care reguli, Petre? Cine-mi spune că ălea sau alelalte sunt regulile de foc, tabu, sacrosante, imuabile etc? Chiar deține cineva adevărul suprem? Când scriu un haiku, mă supun unor reguli, n-o fac la brodeală! Că reușesc sau nu, e altă discuție. Am haiku-uri scrise și acum trei ani, pe care încă le întorc pe toate părțile... 

[Vasilisia Lazăr]

„dacă nu respectăm la sânge regulile unui stil de poezie, de ce trebuie să scriem acel tip de poem?”

Asta m-am întrebat și eu când am citit poemul dat de d-voastră ca exemplu, care încalcă flagrant regulile haiku-ului. Conține metaforă, ceea ce e inadmisibil. :)

[Ion Lazăr da Coza]

Petre, te rog să-mi trimiți Stâlpi de felinar!

„S-a ajuns la haiku de mare performanta precum: Ceas inzapezit - in afara timpului intalnirea lor (chiar daca si aici apare un kiregi in plus intre cuvintele timpului si intalnirea), insa textul este splendid" - Şerban Codrin”

În argumentul maestrului haijin, Șerban Codrin, apare o fractură de logică. Haiku-ul meu nu e haiku fiindcă apare un kiregi în plus, dar că în cel analizat de el apare și o metaforă (lucru interzis în haiku!) „textul este splendid". Tot respectul!

Asociația Baladiștilor Români din Crăcăuți-Deal îl declară maestru pe un bușiman, acesta se poate declara în tribul său că toți românii l-au declarat maestru?

[Vasilisia Lazăr]

Mie mi-a plăcut la nebunie acest poem. Spun și eu cum au mai spus-o și alții: nu sunt o cunoscătoare, dar am vibrat. Iar dacă e să-l compar cu cel exemplificat de d-voastră, observ că acesta respectă mai mult regulile haiku-ului. Acela, pe lângă că are un kiregi în plus, mai are și o metaforă puternică. Mi-ar fi plăcut să vină d-l Șerban Codrin cu un haiku perfect spre exemplificare. :)

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Din punctul meu de vedere ar trebui să se ia în considerare în analiza aceasta şi un alt aspect. Trebuie să luaţi în considerare şi faptul că limba românească faţă de limba japoneză are altă vibraţie. Cuvintele, tempoul limbii, simbolistica, etc. sunt la noi cu totul altele decât în limba japoneză. Mai vreau să subliniez diferenţele foarte mari între români şi japonezi în ceea ce priveşte cultura, mentalitatea, tradiţiile, credinţele, etc. Noi putem scrie forma fixă tanka, haiku, etc. doar în maniera proprie nouă, în maniera propriilor vibraţii şi adâncimi sufleteşti, cu totul altele decât cele japoneze. Conceptul de Armonie are la noi, la români, o altă valenţă decât cel pe care îl găsim la japonezi. Aceste diferenţe sunt elementele definitorii atunci când analizez o formulă de poezie gen haiku. Plaja în care analizez acest lucru este mult mai largă sau cel puţin aşa ar trebui să fie, având în vedere diferenţele mai sus menţionate. Cezura în limba japoneză este cu totul alta decât în limba românească. Plecând de la aspectele menţionate nu cred că putem invoca cezura în ceea ce priveşte conceperea poeziei haiku sau tanka. E părerea mea de profan. Cel puţin aşa văd lucrurile acum. De aceea consider că cezura nu este un element definitoriu în analiza unui poem haiku, atunci când el este scris de altcineva decât de japonezi. Cred că este important spiritul ce se degajă în sufletul cititorului după parcurgerea unui astfel de poezii. Iar aici, cred că ceea ce scrie Ion se numeşte haiku, cel puţin pentru mine, pentru că atinge esenţa acestui tip de poezie. 

A nu se înţelege că ceea ce am spus intră în contradicţie cu alte puncte de vedere. Este un punct de vedere personal prin care eu analizez acest tip de poezie în formă fixă. Ideal ar fi să nu limităm în forme, formule, tipare mai mult decât este cazul forma fixă japoneză (haiku, tanka, etc.)

[Ion Lazăr da Coza]

Domnule Crețu, e posibil ca textul în discuție (umbre de cocori/ peste ogorul arat/ caligrafie) să nu fie un haiku, în viziunea dvs. Poezia e supusă interpretării, cu atât mai mult un haiku. V-aș cenzura părerea, dacă ea ar veni din vreo ranchiună, dar cum dvs sunteți un finuț...

Totuși trebuie să acceptăm că sunt mai multe școli de haiku, chiar și-n țara-mamă.

Dvs îmi aduceți ca argument un nume. Spre rușinea mea, nu cunosc activitatea domnului Șerban Codrin. Asta nu înseamnă că i-aș nega vreun merit, sau vreo competență! Când am început, la modul serios, lucrarea haiku-ului am luat de bază cele douăzeci de reguli de la Corneliu Traian Atanasiu, pe care am încercat să le aplic cât mai exact. Am reușit ori nu, e altă discuție!

Veche stimă,

PS: Exemplul cu care veniți (Ceas inzapezit -/ in afara timpului/ intalnirea lor) e foarte metaforizat!

[Ion Lazăr da Coza]

Ei, Dragoș, mă alintam și eu când am zis ce-am zis... :))) 

[Ion Lazăr da Coza]

Corina, mereu atentă și drăguță!

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Drag de popasul tău, Alexandru!