Fluturi cu cerul pe aripi

[Vezi blog]

Sunt trepte neurcate între noi sunt ziduri de timp
sunt ferestre murdare prinse în balamale de suflet răvăşit
s-au amestecat toate în aluatul prost prelucrat al încrederii
cu genunchii răniţi stau în faţa cuptorului cu vatra spartă ciuntită
mirosul dorinţelor coapte pe jarul nerăbdării şi-a pierdut tăria
oare cât de mult ne-am schimbat cui semănăm
pe braţul stâng câteva anotimpuri îşi picură amintirea
înserarea căzută pe frunte spală ridurile de bătrâneţe
buzele slobozesc cuvinte pe rând în grădina uitării
nu mai ascultă nimeni doar ninsorile seamănă între ele
într-una din seri voiam să te întreb cât de tânără eşti
încă mai lucea curcubeul în privirile tale
m-ai rugat să-ţi spun o poveste şi n-am dus-o niciodată
până la sfârşit
pe undeva începeau ploile în altă parte dimineţile veneau târziu
totul era dureros în delirul plăcerii
pământul îşi strângea recolta verilor frumuseţi trecătoare
se punea tristeţe pe ani nesfârşiţi se uda rădăcina despărţirii
ne regăseam cu greu ne pierdeam uşor ne căutam în zadar
fluturi cu cerul pe aripi căutau adăpost între pleoapele noastre
urcă tu prima spre tăcerile mele vei întâlni undeva cuvintele
dincolo de ele mă vei găsi cu povara aşteptării pe umeri
singura mantie ce nu s-a rupt
încă

[Ion Lazăr da Coza]

Multe metafore care frapează. Încântat.

da Coza

[Angi Cristea]

Un discurs care creste fulminant.

[x]

Multumesc suflete dragi pentru lectura si comentarii!

Cu mare pretuire!

[Sofia Sincă]

Prin gânduri cârpite de ramurile gri unite sub povara timpului, visele la zboruri ale fluturilor, decătuşează o romanţă de toamnă. Timpuri și anotimpuri pline de amintiri dulci-amărui.

Um poem impresionant. Cam stufos, dar am citit cu plăcere.

Sofy

[Valeria Merca]

...
"urcă tu prima spre tăcerile mele vei întâlni undeva cuvintele
dincolo de ele mă vei găsi cu povara aşteptării pe umeri
singura mantie ce nu s-a rupt
încă"
Semn de Admiratie!