Mi-au îngheţat cuvintele prin ger
la colţul din fereastra unui gând,
lăsându-mă prin iarnă mai stingher
printre troiene-albastre lunecând.
În noapte toate-mi par schimbate
de parcă ochii tăi ar lăcrima ninsori,
şi-ar creşte pe alei statui îndurerate
de viscole uitate în vraja unei flori.
M-am rătăcit candva în frigul argintiu
trăiam plăcut un sentiment de teamă
când te-am pierdut în vis fără să ştiu
cum iarna-ntre cuvinte se destramă.
E ziua friguroasă în gesturile noastre
vom fi răniţi usor de fulgii ninşi târziu,
vor suspina statui prin iernile albastre
iubindu-ne cu viaţa şi visul ei pustiu.
Adaugă un comentariu
Multumesc Iris pentru lectura si comentariu!
Cu drag si pretuire!
Sofy iti multumesc pentru popas si comentariu!
Cu drag!
Multumesc Gina esti minunata!
Cu mare drag!
Feerria iubirii rănită uşor de îngheţul inimii, uitată undeva printr-un ungher. Însă puterea ei va răsări odată cu primăvara. Sunt convinsă.
Mi-au plăcut versurile melancolice şi melodioase.
Sofy
la fereastra poeziei tale las un gând bun!
Ana iti multumesc pentru popas si apreciere!
Cu drag!
Multumesc Mihaela pentru lectura si comentariu!
Cu drag!
frumos!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE