Eterna stea aprinsă

[gina zaharia]

Printre nuferi și stele cetăți am clădit,
eram sete de doi
și rugă eram
pe-un ocean infinit,
te strigam de pe țărmuri cu nume de foc,
cine oare mai știe s-aprindă
atâtea scântei
într-un joc?

Am urcat, sara pe deal, pe-o scară de dor,
pictam plopi fără șoț,
tot mai mulți - enigmatic decor,
rătăcită prin corul de îngeri cântam,
cât de-adânc, cât de sfânt și-nțelept
te iubeam!

Trec iarăși epigonii prin cântecul senin -
luceferi de odihnă
topiți într-o clepsidră
din lacrimă de crin,
zece vieți de-aș avea cu pieptul în tine
aș strânge în toate iubirea,
apoi aș preface-o-n petale
pe-o mare de rime.

Departe sunt de tine dar port curat în suflet
cămășile de zei,
din valurile vremii, poveștile trăite
sunt voci înmugurite
în armonii de tei,
de câte ori, iubito, mi-ai spus, mai am un singur dor
și-l prind în templul nostru
spre stele călător?!

Prin oazele vrăjite, o lacrimă se teme
să nu-i strivești misterul în falduri de poeme,
iar Cupidon se-arată, pe cer, a mia oară,
se bate miezul nopții
pe-aceeași ulicioară…

Sonetele luminii aduc scrisori pe rând,
spre veacuri, revederea are un singur gând
și pentru că iubirea din sufletele noastre
te vrea legendă vie
pe-ntinse flori albastre,
semnează, cu lumina din palma-ți necuprinsă,
un gând al Veronicăi - eterna stea aprinsă!

[Ioniţă Gabriela]

REVERENŢĂ!

[Sofia Sincă]

O contopire a spaţiului temporal cu cel sufletesc, sunet melancolic, feerie. Poezie!

Cinstire lui Eminescu! Dar și pentru poeții noștri.

Felicitări!

Sofy

[Ana Ardeleanu]

Superb, Gina!

[Dolha Paul-Alexandru]

aud în ghioc valurile mării, cântând în rime îmbrățișate :)

Bucuros că am văzut chipul lui Eminescu pictat de tine.

Cu drag,

Paul