Dimensiuni(!)

[vasile lucian tatar]

și când oameni fără lacrimi
se îndreaptă spre apus
sacul plin al îndoieli
îl au în spate ascuns
câte vise împletite
într-o minte dau concurs
plutind astăzi către mâine
sensul vieții pare opus
dimensiuni plutind ambiguu,
război rece și anost
trecem strada în anotimpuri
care nu ne mai cunosc
am uitat cărarea sfântă
unde este „TATĂL NOST”
și biserica de mâine
va fi doar un simplu chioșc
clopote din lumi pierdute
se întorc să bată iară
câtă ură
sclavagismul
e o nouă primăvară
pentru înțelepții lumii
și ideea lor murdară
globalizăm eșecul
mai amar din țară în țară.

31 oct 2019