Dezleagă, Doamne, caii

[Alex Anghel]

dezleagă Doamne caii 

și lasă-i liberi să zburde 

și crește-le aripi 

să zboare spre sori 

dă-le drumul din hățuri 

nu-ți fie frică 

frumoși plini de stele 

se vor întoarce la tine 

în zori 

alerge-se fără măsură 

în hora cea mare 

vor fi ca luceferii 

nemuritori 

dezleagă Doamne caii 

și lasă-i să zburde pe câmpuri 

să zboare spre sori 

se vor întoarce 

nu-ți fie teamă 

mult mai frumoși 

plini de luceferi 

scuturați de țărână 

la tine în zori 

[Mihaela Popa]

la a treia strofă începe poezia

[Alex Anghel]

Mulțumesc frumos, domnule da Coza pentru lectură, pentru gând, încurajare și îndemn. Sper să îmi crească aripi și să învăț să zbor.

[Alex Anghel]

Doamnă Ana, vă mulțumesc pentru lectură și pentru îndemn! 

[Alex Anghel]

Doamnă Sofia, vă mulțumesc din suflet!

[Alex Anghel]

Sărut mâna, doamnă Valeria, pentru toate observațiile. Nu e nicio supărare. Dimpotrivă, vă sunt recunoscător. Am făcut modificările sugerate. Ultima strofă o păstrez ca rezumat și accentuare a mesajului.

[Ion Lazăr da Coza]

N-ar fi rău ca orice mârțoagă să ajungă un Pegas.

Văd un mic progres.

da Coza

[Ana Cîmpeanu]

Un elogiu al libertății. Aleargă-se, un imperativ cu reflexiv impersonal sună cam forțat. Se mai poate lucra la poezia asta!

[Sofia Sincă]

Ideea de libertate, supusă totuși divinității. O viziune cosmogonică în spațiu și timp despre epurarea sufletului în libertate.

Același reproș, despre care a explicat Valeria: aleargă-se.

În rest mi-a plăcut.

Sofi

[Valeria Merca]

În titlu, cuvântul Doamne îl încadrăm între virgule (e un îndemn, o chemare). Nu-mi sună românește formularea aleargă-se. Forma corectă ar fi alerge-se (să se alerge unul pe altul). Expresia aceasta cu sori, nu e prima oară când o întâlnesc și nu-mi pare sugestivă pentru poezie.

Textul s-ar fi putut concentra. Aș fi lăsat doar s3, cu mici modificări. E doar părerea mea, sper să nu supăr.

Dar am citit cu interes și plăcere