Daltonism de gradul zero

[Angi Cristea]

pe trecerea de pietoni miroase a maci roșii
secrete purtate în genți second hand se lichefiază 
semaforul îți face cu ochiul hâtru tu bei calm berea rece a zilelor de vară
fii (mai) șiret decât șoferul de tir parchează vise în iarba cu gust amărui
cheile logosului sună a hazard
ce întâmplare că-mi ești ce mirare ca-ți sunt
câinii urbei ling sarea 
din lacrima unui cer

îmi pare că sunt sfânta Filofteia 
rup turta seminției mele cu atât de multă tăcere
geamul se sparge picurând sânge surâde dintr-o scoică perla cuvintelor
ore lichide se scurg în aval corabia timpului
de altădată își caută magellanii tu pictezi cu umbre 
un soare / răsărit înspre apus/

caii dorm în picioare orbi ai luminii dinspre vocale
nu se trece nicio stradă în întuneric stele daltoniste
migrează ca niște cocori 
daca surâzi fericirile se descalță pe trotuare
și se scriu victorioase numai cu roșul imperial
ca atunci când trece fanfara

[Angi Cristea]

Mulțumesc, doamna Sofy, domnul da Coza, onorata.De asemenea, mulțumiri Vasilisia, Marcel și Laura.

[Marcel Vişa]

like

[Ion Lazăr da Coza]

caii dorm în picioare orbi ai luminii dinspre cuvinte > litere, deoarece ai cuvintelor mai sus!

Exuberanță. Încântat.

da Coza

[Laura H.]

câinii urbei ling sarea 
din lacrima unui cer

daca surâzi fericirile se descalță pe trotuare

Cât de frumos! Felicitări!

[Sofia Sincă]

pe trecerea de pietoni miroase a maci roșii - ce frumos!... De la primul vers m-ai cucerit!

Angi Cristea înnobilează versul postmodern, face din orice lucru comun ceva sacru.

dacă surâzi fericirile se descalță pe trotuare - cât de simplă poate fi fericirea, spusă simplu de poetă! Dar cu atât de multă încărcătură lirică și cu atât de multă imperativitate.

Admirația mea dintotdeauna! Mă bucur că-mi dai prilejul să citesc astfel de poezie și să o pot comenta.

Sofy