Curg pterozauri călători pe timpuri

[Gabriel Cristea]

Prin orologiul razelor solare
curg pterozauri călători pe timpuri;
Își proiectează umbre pe nisipuri
cu-aripile de vânt - epoci hoinare.

Și îi petrec privirii mele mute
cu gândul adâncit în scurta-mi clipă,
cum se rotesc, se-mprăștie și țipă
sătui de universuri revolute.

M-aș înălța și eu pe promontorii,
să lunec spre văzduh, scârbit de lume,
și, sfredelind oglinzile albastre,

m-aș scufunda prin valuri iluzorii,
să iscodesc cărările de spume,
pierzându-mă genunilor sihastre.

[Valeria Merca]

Ar fi fost sonet (italian) dacă în primele două strofe versurile rimau după structura a-b-b-a (s1) și b-a-a-b (s2). 

Totuși... poezia excelează / impresionează prin forța trăirilor interioare exprimate. 

Am citit cu mare drag

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, mă răsfățați prea mult! Sper să nu mi urce la cap, cum se-ntâmplă multora... :))

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, Mihaela! Când redescoperi natura, esențele, lumea se vede destul de slută. Da, Je ar fi bun - are un anumit umor spontan! :)) Când vrei să zbori, imaginează-ți lumea prin ochii unei păsări. N-ai nevoie de scăunel! :)O îmbrățișare de pterozaur!

[Sofia Sincă]

Un sonet parfumat cu arome ancestrale, șlefuit cu savoare lirică fermecătoare, ce aduce ecoul flăcărilor preistorice. Din mediul tău, unde clima și spațiul fac tot felul de excepții faci trecutul evident, împletit cu prezentul și mai evident. Uneori trist, legendar.

Frumos, foarte frumos!

Sofi

[Mihaela Suciu]

Metafore curgătoare, imagini atrăgătoare! Fain, fain!

Am niște nelămuriri:

1. Da, de ce așa scârbit de lume? Să vorbesc cu Je să-ți dea ,,Fetele”?

2. Se poate?  Am obsevat că ai atelier de modificări, vreau să fiu pterozaur! (Cred că nu e cazut să menționez că sunt dinozaură.)

Mulțumesc! Îmbrățișări!

PS: Până primesc răspunsurile fac exerciții. Și eu m-aș înălța pe promontorii! Cred c-o să-ncep cu scăunelul.