Azi nu mai deschid porți ruginite
o punte zdrobită cu lacrimi tivind,
din stoluri de gânduri
cresc macii uitării
din visele șterse
fulgi de păpădii.
Zadarnic mă cauți, nu mai exist
în conul de umbră strâng clipe tihnite,
ca bobul de rouă
rătăcit pe o frunză
aștept să înflorească
acelaș cais .
Odgonul tăcerii în urma-ți nu calcă,
și dacă te lepezi de clipele scurse
sângele crud
ce-ți curge prin vene
va pierde ecoul
etern rămășag.
În lut frământat când mă voi întoarce
să nu-ți verși fărâma închișilor iriși
cu palmele aspre
ai ars o clepsidră
cenușa desprinsă
va piere-n abis.
Păstrează mirajul florii-de-colț
și când te va ninge pe muntele sur
de vremi înțărcat,
printre pași osteniți
să aprinzi o candelă
acelor amintiri.
1-04-17
Zarra
Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc!
florii de colț > florii-de-colț
Rigurozitatea versului alb dă muzicalitate, imagini frumoase... totuși (Sofia are dreptate), aluneci prea mult spre sentimentalism.
da Coza
... păstrez floarea de colț, în sertar de romanță...........
Mulțumesc frumos d-nă Mihaela pentru frumoasa melodie si pentru lectură.
Mulțumesc frumos d-nă Sofy, pentru tot. Am corectat-șters ce nu trebuia.
Încântată de rezonanță.
Vers de romanță, o romanță curioasă care nu rimează, dar care sună bine în acest caracter. Sentimentalism, romantism, nostalgii.
același cais . - acelaș cais. - singularul.
Am, citit cu plăcere,
Sofy
Te rog, fără poze, trandafirași, viorele sau ghiocei, aduse de pe internet. Ajunge un mulțumesc, sincer.
Îmi place duioșia, regretul...
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE