cu aceeaşi speranţă de a surprinde...

[Elena Mititelu]

GABRIELA GRĂDINARIU

 

                                                                                                                          Motto

                                                                                Din comentariile prinse-n suflet

                                                                                    am strâns frânturi să-ţi pot însăila

                                                                                       un quilting colorat de-a minţii umblet

                                                                                           în ACROSTIH-COLAJ... să-l pot lăsa!

 

                                                                                                                                                           ELENA MITITELU
                                                                                                                                                                       Vaslui

 

 

 

 

Grâne coapte în vers, udate de clipe adunate în pridvorul prispei,

Alunecare lină de pe un plan pe altul, desenând paşii spre lumină. Frumoasă chemarea ta!

Bine ai venit! Ai plămădit din lumini şi umbre destine ce se echilibrează pe muchie de cuţit.

Rostogoliţi de valoarea vieţii uităm să uităm de toate şi să ne abandonăm clipei

Intreaga noastră viaţă este un colind între naştere şi înviere.

E minunat că ne-o putem induce chiar dacă apelăm la etichete lipsite de conţinut,

Lecţie de logică cu aplicaţie la baza începutului

Armonia se naşte din contraste. Viaţa gri ca o însumare de antiteze şi finalizare în uitare,

 

Glaciaţie născută din tăcerea pereche a aceloraşi cuvinte,

Renaştem chiar dacă nimic nu se repetă

Amestec sublim de patimă, linişte, revelaţie, inconştienţă, resemnare,

Devenire şi ciclicitate, legi ce guvernează nefiinţa şi viaţa,

Imagini deosebit de sugestive. Linişte interioară din care se naşte momentul de graţie,

Ne defineşte pe fiecare măcar din când în când,

Acest amalgam de ambiţii deşarte, bucurii meschine, false calităţi. Încă îi mai caut rostul…

Revelaţia pietrei ce zideşte,

Iubire ucisă, resurcitată, recompusă într-o eternă părere de rău,

Un bocet tulburător, în numele nostru, al tuturor. Realitatea transfigurată în vers. Împlinirea e în doi!

 

                                                                                                    5-02- 2013

[Ion Lazăr da Coza]

Ești de poveste, Elena!... Dar nici cu Gabi nu mi-e rușine.

Vă pupăcesc!

da Coza

[Elena Mititelu]

Mulţumesc, Mihaela! Îmi pare bine!!