Ceas cu dinți

[Dolha Paul-Alexandru]

pe când eram copil
mi-am făcut ceas
cu dinții
pe încheietură
să văd cât timp mai e
până devin Om Mare

vă rog
era doar un joc
nu știam ce spun
dați-mi înapoi copilăria
n-am vrut să fac rău nimănui
dați-mi-L înapoi pe Dumnezeu

[Mihaela Suciu]

:))) De asta, la mine toată lumea vrea în bucătărie. Acolo, toți mâncăm, bem, fumăm și râdem că n-avem... tv.

[Dolha Paul-Alexandru]

dragă Mihaela,

mulțumesc mult, cu siguranță fiecare din noi îl are pe Dumnezeu în sufletul său

când eram mic știu că cel mai mult îmi doream să fiu musafir!

veneau musafiri la noi mereu și mama îi aștepta întotdeauna cu masa plină :))

și când voiam să mai iau ceva de pe masă zicea: Paul, du-te mănâncă din bucătărie, astea-s pentru musafiri! :))

[Nikol MerBreM]

Mulţumesc pentru daruri, Om Mare :)! Om Mare dar... cu ceas cu dinţi :)! Am mai aşezat o carte pe raftul virtual ;). Foarte frumoasă povestea în care Dumnezeu se ascunde în lucruri mici şi... mai ales, în cei mici. Multe înţelepciuni sunt ascunse în lumea celor mici.

Cu bucurie (că dragul l-ai dat tu pe tot :)),

Nikol

[Mihaela Suciu]

E în firea omului să dorească... Să ridice două degete cine nu și-a dorit în copilărie să fie „Om Mare”! :))) 

Cât despre Dumnezeu, cred că-l ai în gene, ai har!

[Dolha Paul-Alexandru]

sărumâna, Nikol! Mulțumesc de melodie, mă bucur că prin ea am descoperit o latură a Deliei care îmi place, cred că în copilărie Dumnezeu face parte din firesc, aș recomanda dacă dai vreodată de ea, următoarea carte : Povestiri despre Bunul Dumnezeu de Rainer Maria Rilke. Și din fericire uite că am găsit povestea pe care voiam cu tot dinadinsul s-o citești :)

https://psihologsimonacalinici.wordpress.com/2017/03/16/o-poveste-d...

E scurtă dar atââât de plină de înțeles.

Cu tot dragul,

Paul

[Nikol MerBreM]

Mi-a plăcut mult, atât de delicat şi curat, dar în aceeaşi măsură, matur şi profund! Ştii ce mi se pare interesant dar oarecum şi firesc? Am observat că pe Dumnezeu (indiferent cum i-am spune...), începem să-l pierdem din clipa când ne rupem de infinit (la naştere, mai apoi în copilărie) şi îl recâştigăm atunci când ne reapropiem (spre bătrâneţe, mulţi atei şi-au pierdut din împotrivire şi au început să cocheteze cu ideea, mă rog e doar opinia mea). Între cele două, doar... viaţa :).

Uite, ca să mai uiţi de urmele pe care le lasă cureaua timpului pe încheietură :), poţi lua totul în joacă, la fel ca în melodia asta :)):

Cine m-a făcut Om Mare ?

https://www.youtube.com/watch?v=3Kw8OUzVyEU

Cu drag,

Nikol

[Dolha Paul-Alexandru]

doamna Pop Dorina,

mă bucur că mesajul a ajuns la sufletul dumneavoastră

mulțumesc,

vă mai aștept cu drag,

Paul

[Pop Dorina]

Mă-nclin în fața mesajului transmis de „ceas”. Felicitări!

[Dolha Paul-Alexandru]

doamna Sofia,

despre cine m-a pus n-aş putea să-mi dau seama, câţi oameni, atâtea poveşti despre cum s-a pierdut copilăria ( şi uneori despre cum au regăsit-o)

vă mulţumesc!

Paul

doamna Rădiţa,

foarte corectă sintetizarea dumneavoastră, mulţumesc, mă bucur că am reuşit să transmit emoţie

cu drag,

Paul

domnule J' Arrive!,

mulţumesc.

doamna Valeria,

întotdeauna mult prea bună cu mine,

cu drag,

Paul

domnule da Coza,

fiecare primeşte ce-şi doreşte, ce se-ntâmplă după aceea şi dacă ne convine sau nu....

vă mulţumesc,

cu drag,

Paul

doamna Vasilisia,

bucuria dumneavoastră mă obligă să vă răspund pe măsură:

Mulţumeeeeesc!!!

Cu drag,

Paul :P

[Vasilisia Lazăr]

Bravoooo!