...cât încă mai este timp

[Mihaela Aionesei]

cei care încă mai aveți mame, bucurați-vă!

 

strecurați soarele, duceți-le o rază,

o floare, căci nu știți când vine ceasul fără tihnă

și nu veți mai putea

decât

să aprindeți unei cruci o lumânare.

rezemați de-un gard

veți striga în văzduh rugăciuni

fără să fie auzite  nici măcar de-un copac.

 

deci, vă spun, cât încă mai aveți timp

și nici un clopot nu sună liturghia în valea plângerii voastre

luați-vă inima în dinți

duceți-o la picioarele celei care v-a așezat diminețile pe frunte

sărutați-i  tâmpla încărunțită și mâna care v-a alinat

numai ea știe dorul, mersul târâș

scrâșnetul din spatele surâsului blând.

 

luați aminte! voi, cei care încă mai aveți mame

și nu știți oful puiului căutând cuibul de cuc

bucurați-vă, cât încă mai este timp!

 

[Mihaela Aionesei]

așa-i Cristina, dacă cineva ne-ar atenționa că vin și aceste clipe într-o zi dacă...multă suferință ar dispărea din lume.

mulțumesc tuturor!

[Chris]

Sentimentul de neputinţă pus în poezie-îndemn. Ştiu cum e şi eu am rămas cu aceiaşi "dacă" aş fi spus mai multe, dacă aş fi făcut mai mult. Asta este! Am citit şi m-am întristat!

[Mihaela Aionesei]

am mizat pe mesaj fără a dori să rănesc pe cineva.mulțumesc Ada.

mizez de foarte multe ori pe mesaj în defavoarea unui ”poem” care nu transmite nimic.

mulțumiri d-le da Coza.

[Ion Lazăr da Coza]

Emoționant mesaj, însă poezie am găsit în doar două, trei versuri.

da Coza

[Mihaela Aionesei]

m-ai emoționat profund, Mihaela.

ai spus atât de multe în câteva cuvinte...mi-ai indus o stare copleșitoare.mulțumesc mult.

domnule Valerian, nu pot decât să vă mulțumesc că-mi sunteți aproape și după atâția ani.aș vrea să nu dezamăgesc pe nimeni niciodată.mulțumiri.

d-na Sofia, toate cuvintele nu ajung să putem transmite celei dragi iubirea.e atât de ușor să cazi în patima asta când ai atâtea de spus...mulțumesc pentru apreciere.

Mihaela, ești binecuvântată, bucură-te!mulțumesc.

Gina, m-ai emoționat cumplit cu acest poem venit într-o zi atât de specială.Ar fi împlinit o frumoasă vârstă dacă ar mai fi fost printre noi...Am scris acest poem în martie înainte de ziua mamei ca un îndemn pentru cei care le mai au , dar nu le prețuiesc din orgoliu sau din alte motive...din păcate există și astfel de persoane....cât încă mai este timp se mai poate face ceva, apoi rămâi doar cu regrete...mulțumesc mult, mult.

mulțumesc pentru apreciere d-na Ardeleanu.

mulțumesc tuturor!

[Ana Ardeleanu]

Apeciez sentimentul curat şi sinceritatea poemului!

[gina zaharia]

Aşteptare

 

În prag stătea măicuţa aşteptând,

La ochi cu  mâna streaşină, oftând,

Ne-nţelegând de ce copiii ei, toţi trei

Plecaţi de mult, nu vin de ziua ei.

 

Târziu după amiază, în amurg,

Simţea mai greu durerile cum curg

Şi, precum brazda sub un val de nea,

Pe suflet o povară apăsa.

 

Mi-e tot mai greu, cândva măicuţa-şi zise,

Dar nu cumva sunt uşile închise

Să nu  poată intra  copiii mei?

Şi-i revăzu în minte pe toţi trei.

 

I-a mai strigat cu glasul stins, pe rând,

A adormit curând, cu ei în gând,

Şi, strămutându-se în altă lume

Purta în suflet, blând, cele trei nume.

 

Dar au venit copiii. N-aştepta

Măicuţa-n prag; ea-n cer se întreba:

De ziua ei veneau grăbiţi acum

Ori s-o petreacă pe-acest ultim drum?

gina zaharia, 1998

Mihaela, mi-ai amintit de o poezie scrisă demult, o alătur dragostei tale pentru ființa iubită.

[Mihaela Roxana Boboc]

Emoționant poem-îndemn! Slavă cerului, încă mai am timp!

[Sofia Sincă]

Impresionant şi adevărat. Însă cam povestit poemul, care de fapt conţine nişte îndemnuri  valoroase.

Am citit cu plăcere!

Sofy