Blasfemie postmodernistă

[Popescu Albert-Sebastien]

în cetatea care arde,

veacul mi-l fac neîncetat,

cu dureri de spate,

Morfeu întinde mie mâna,un cadou-mi oferă,
șoptind la ureche "arde-l" cum vrăjitoarele ardeau blestemele la ora doișpe-n Salem.
beteag cu ochii mici așteaptă ziua-n noapte să se prefacă,
luna veghează,îl sfătuiește mereu să tacă,
dar el insistent  o sună pe cea care în agendă e trecută "prostituată".

în cetatea care arde,
totul se împarte,sifilis sau sida când o crezi ursita,
pe față avem bube,le purtăm mândri,
zâmbim cu dinții galbeni,de la tutun și sulf,
trage-n piept și uită vremea când ai fost abandonat,dar toate pleacă la un moment dat,
tu le spune la revedere,scuipă-le cu plăcere,
apoi uită și te întoarce,
la locul tău din cetate.

 

[Valeria Merca]

După virgulă, blanc. Sare în ochi această neglijență în redactare. Deși nu agreez tema abordată, textul mi se pare reușit! :)

[Sofia Sincă]

O cetate a groazei...

Totul din frustrarea timpului, al momentului, poate. Și pentru actul de revoltă insuflat. Deprimare, distructivism, stări care reflectă traumatisme sufleteşti, într-o febră a cuvintelor. Foarte condensat textul și emotiv.

Însă ai de șlefuit pentru a fi și corect:

mâna,un - de lăsat spațiu după virgule mâna, un 

veghează,il - veghează, îl 

Morfeu întinde mie mâna,un - Morfeu îmi întinde mâna, un - e mai românește.

insistent mereu - pleonasm. Ajunge, insistent.

mândrii - pluralul este mândri.

momentdat - moment dat

ȘI mai ai semne diacritice nepuse. Neapărat trebuie corectat textul. E păcat să fie neglijat în acest fel, să fie incorect.

Sofi