am pictat
primăvara lui vivaldi
boleroul lui ravel
şi inimile tale albastre
pe acelaşi cer
am mers desculţ
până la capătul culorilor
nu am privit
niciodată pânza
din superstiţie
nici măcar atunci când luna
a căzut
în spatele şevaletului
doar marea
marea singurătate
a rămas
să privească pe furiş
printre degetele strânse
în rugă
pânza mea cât o lume
trupul tău
stradivarius
aşteaptă un mozart
Adaugă un comentariu
multumiri
Mi-nu-nat!
ADMIRAȚIE!
Pigmalionică dorință...
da Coza
frumos!
Frumos! Admirație pentru femeie, doar calități divine...
Felicitări poetule!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE