Spre Muntele Viu

[Florica Munteanu-Cuc]

         Spre Muntele Viu

Căzuse bolnavă în toamnă pădurea.

Întâia seară era, de Brumar,

Trecuse pe-acolo în grabă securea

Și vântul cânta pe un galben amar...

Bătăi de aripi se aud mai aproape,

Sunt păsări cu pui mai răzleți - și-i târziu. 

Nici urmă de stele râzând peste ape,

Nici rază de lună pe-un cer fumuriu.

O clipă se-aude un murmur în noapte -

E doar un drumeț apărut de curând, 

E singur pe drum și se duce departe - 

Spre Muntele Viu se îndreaptă cântând.

Pe cerul deschis se arată  în turmă 

Un nor de cenușă sub aspre sclipiri.

Vibrează pădurea!Privește în urmă 

Și gându-i tresare de reci năluciri.

Dar cântă. Și cântu-i răzbate în noapte, 

Îl poartă și frunze pe foșnet de vânt,

Îl poartă în susur și curgeri de ape,

Și nimeni s-asculte, doar cer și pământ...

Dar luna ascunsă i-aude chemarea, 

Cu cearcăne-albastre se-arată pe cer,

Ușor atingând cu o rază și zarea,

Un blând licărit de sărut pasager.

Pe umbre de ramuri se leagănă cerul

Și cuiburi rănite de-atâtea plecări. 

Pribeag altădată, iubind efemerul, 

El merge spre casă pe-aceleași cărări.

Dar vai, de pădurea de toamnă bolnavă 

Departe i-e casa și drumu-i pustiu, 

De-odihnă nu-i timp, să ajungă degrabă

Pe drumul ce-l suie pe Muntele Viu!

Se-oprește o clipă, în drum, să asculte

Bătaia de aripi din arborii gri -

De abur fantasme se-adună cu sute, 

Fiori reci de gheață îl trec, fără-a ști 

Ce umbre din fum  îl pândesc, în tăcere...

Cu pași măsurați, între noapte și zi,

Pășește grăbit peste crengi în cădere -

Și grabnic din  febra pădurii ieși   

Spre Muntele Viu, cu luceferi pe stâncă, 

Topiți în albastru, de veghe-n tării, 

Cu dorul în piept, c-o durere adâncă 

Ce-l poartă spre casă, în ceasuri pustii...

 

[Florica Munteanu-Cuc]

   Stimată și dragă doamnă Sofia Sincă, azi am alocat după-amiaza perfecționării acestei poezii și am început, în sfârșit, să fiu și eu  mulțumită de cum sună acum versurile, poezia! Nu am cuvinte spre a vă mulțumi îndeajuns că m-ați pus la treabă, tare sunt fericită! Sunteți un adevărat profesor pentru mine, sunt extrem de fericită , mi-ați sporit puterea la efortul prozodic și automat mi-am dublat bucuria de a fi mulțumită , chiar măcar puțin, de rezultatul muncii mele pe text!  Seară minunată vă doresc, cu drag!

Flori

[Florica Munteanu-Cuc]

  Vă mulțumesc pentru tot ceea ce îmi semnalați, dragă și generoasă doamnă Sofia! Nu oricine are răbdarea și grija frumoasă pentru ca semenii să ajungă să se desăvârșească, pe orice plan! Apreciez enorm fiecare comentariu al dumneavoastră, vă sunt cu atât mai recunoscătoare cu cât vă dau dreptate - poezia aceasta încă șchioapătă! Dar nu o voi lăsa prea mult ”bolnavă”! Mă voi ocupa serios de ea și o voi tămădui! Vă mulțumesc din toată inima, cu deosebit respect și drag!

Flori

[Sofia Sincă]

Da, se cunoaște că poeziei i s-a dat mai multă importanță, dar și așa, ritmul se schimbă mereu, rima rămâne precară, cum ar fi: urcând- cântând, care rimează doar prin terminația gerunziului; gri-amuți - nu rimează deloc, la fel și zi-grăbi, țării-târzii.

Versul doi din  strofa doi este mai lung, iar primul din strofa trei este mai scurt. De aici vin șchiopătările ritmice și din discordanța accentelor pe cuvinte. Când pare că-ncepe-a avea năluciri. a lângă a - aliterație nefericită, ce schimbă accentul.

Însă având în vedere că poezia se aseamănă cu o mică legendă cu iz popular, merge și așa. Viitoarea sper să fie mai corectă.

Cu drag,

Sofi

[Florica Munteanu-Cuc]

   Am editat încă o dată poezia. Vă mulțumesc tuturor celor care ați citit-o, îndeosebi dumneavoastră, doamnă Sofia Sincă, fiindcă mi-ați semnalat și mi-ați confirmat ceea ce simțeam și eu,  că  am de lucrat încă asupra ei,  mai ales în ceea ce privește prozodia! Sper ca acum să fie cel puțin acceptabilă!

[Florica Munteanu-Cuc]

 Am mai corectat, am editat din nou textul, am echilibrat și ritmul, cât am putut, scumpă doamnă Sofia Sincă! Vă sunt profund recunoscătoare! Zi binecuvântată să aveți! Vă mulțumesc încă o dată!

[Florica Munteanu-Cuc]

 Vă mulțumesc din toată inima,  cu drag, doamnă Sofia Sincă! Mă bucur că pot corecta pe loc scăpările sau greșelile!

[Sofia Sincă]

Poezia se poate corecta aici sau se poate scoate și reposta corectată. Aveți voie să faceți ce doriți.

Chiar este indicat. Suntem aici pentru a învăța unii de la ceilalți, pentru a ne corecta fără patimă, pentru a colabora. Suntem un cenaclu virtual.

Cu bine!

Sofi

[Florica Munteanu-Cuc]

 Vă mulțumesc,  cu drag! Mă bucur să îmi semnalați minusurile poeziei! Aș vrea să îmi spuneți dacă am voie să mai editez poezia aici, să corectez greșelile, după ce am publicat-o pe blog!

[Sofia Sincă]

Întoarcerea fiului rătăcit, de Marin Preda, pilda teologică zguduitoare, tot Întoarcerea fiului rătăcit, se numește.

Deci aceasta este tema. O poveste romantico-pilduitoare. Tehnica poetică, precară, - o versificație exprimată simplu, executată la fel, cu multe ruperi de ritm. Și mai sunt virgulele nelipite de cuvânt.

Dar este doar părerea mea,

Sofi