Eminescu nu-i canon

Eminescu-i libertate

muzica ne dă un ton

însă noi le vrem pe toate

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Ești ca Don Quijote

treaz numai în artă

cin-să strângă cote

Rosi Doamne-iartă

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Eu barbarul din oglindă

eu ca Hanibal la poartă

aștept Roma să mă-nchidă

într-o operă de artă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE 

Mi-acoperă iarăși cerul adânc

Doamne ia-mi seninul din ape

de-o mie de ani iubire(a) plâng

cine mi-o ascunde sub pleoape

Doamne ia-mi seninul din ape

toți îngerii să-mi curgă la vale

departele mereu să fie aproape…

Ne naștem fără să vrem.

Din (ne)voia dragostei de-a fi.

Verbe ale lui Dumnezeu.

Închise pe viață în pușcăria unor substantive.

Comune.

Ori proprii.

Destinul face diferența.

Și faptele.…

Un poem ca o lovitură de tun

toată lumea-l aude

însă nimeni nu-l vede

numai poetul se trezește

scriindu-l

crezi că se poate

dragă Kitty

nu știu

eu doar…

Dimineața mă spăl pe suflet

de

politica întunericului

ochii cuvintelor clipesc

luând în primire

năvala luminii

mă șterg cu prosopul zorilor

după care-l arunc

dincolo de orizont…

Și libertatea-i ca eclipsa solară

te-aruncă-n întuneric la-nceput

și când începe sufletul să doară

se mișcă muntele dac-ai crezut

Costel Zăgan, Ia catrenul, stimabile!

Vreau să-mi ating sufletul

și

singurătatea nu mă ajută deloc

e noapte

și

cum se spune prin anumite ceruri

luna seamănă din ce în ce mai mult c-un club

UN CLUB AL SOMNAMBULILOR

intrarea-i…

Dragă Kitty poezia este dreptul meu la replică

când soarta mă ia peste picior

iar anonimatul e gata să mă-nhațe

citesc și scriu deci exist

cu fundul și fruntea în aceeași barcă

literatura română și universală

în bibliotecă nu sunt niciodată singur

oricât m-ar izola ceilați 

și

da

Maiorescu-i incomod și azi

însă

unde-ajunge nu-i hotar

Costel Zăgan, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, 2024 

Poezia-i puterea mea dragă Kitty

te rog să nu râzi de mine

ironia-i bună când n-ai nimic de ascuns

în rest e apă de ploaie

pentru grădina mea

însetată de adevăr

e clar că uneori tăcerea m-a ajutat să mă regăsesc

pe-atunci…

Crezi cumva că s-a sfârșit

zău amice nu ai teamă

ăst imperiu-i nesfârșit

și prostie se mai cheamă

Zău amice nu ai teamă

dintre toate câte sunt

prostia se bagă-n seamă

nu-i singură pe…

Cu

limba clopotului

murmur

măreția

și

taina

poeziei

mele

cea

de

toate

zilele…

Dai cu nasul în mine dragoste

și te faci că nu mă vezi

cum s-ar zice ai orbul găinilor

numai că nu cotcodăcești 

și nici nu faci oul de aur

Doamne-ferește

totul te lasă rece

(mai ceva ca un cimitir ambulant)…

frunza galbenă

sabia lui Damocles

în cădere liberă

Costel Zăgan

Paradox gratuit

ceea ce ne aseamănă face diferența

toți bănuiesc însă altceva

chiar și cei de la clasa zero a condiției umane

de fapt cum era și de așteptat

viitorul a început înaintea cuvântului

acesta o fi Doamne

sensul…

Bombardat de toate minunile lumii

sătul să tot audă ești comoara mea

și-a împachetat aripile

în ultimul vis al copilăriei

asaltat de toate femeile din lume

plictisit și-a dat foc aripilor

hărțuit de toate iluziile din lume…