am găsit primăvara la fereastră

nu-mi știa adresa

orbecăia

noroc că s-a înțepat în strigătul meu

și a zărit oceanul care scotocea prin deșerturi

vești despre noi

eu împărțeam calendare pe la colțuri

un pictor din altă lume m-a privit trist

a bătătorit pământul cât să treacă prin sufletul meu

câteva tumbe colorate

și a râs

apoi a tăiat o bucată din primăvara sa

risipește-o dacă vrei

când l-am…

Pe ce poteci m-aștepți? Eu vin din vale,

Aduc cu mine tot ce-a mai rămas

Din lacrima troienelor regale

Și fac cu ele-n inimă popas.

Am strâns la piept și farurile mării,

Bogate sunt cu tine, îmi tot spun

Că nu-i nimic mai tandru-n gândul sării

Ca dragostea în valuri de nebun.

Am amețit urcând și încă-i vreme

S-ajung la tine peste munți târzii,

Am traversat ogorul de poeme,

Sunt călător prin…

m-ai întrebat dacă mai am bucata aceea de scândură

pe care îmi răsfirasem ierburile

nu credeam că m-a zărit cineva dacă mi-am răsucit masca

am sperat că aerul tăiat de chipul meu

nu mai poate fi respirat

de ce ai adunat tot fânul lângă foc

nu vezi că fântânile au luat-o la fugă

cu ce te ajută al treilea cântat al greierului

a murit într-un oftat

lângă un crez colosal

ai doi de plus și un versant pe care…

hai să inaugurăm odată azilul acela

hoții ne dau confetti vinovații iertare prizonierii lagăre

de câteva zile stă la fereastră un porumbel

și-a fixat privirea pe masă acolo vei juca baba-oarba cu cine vrei tu

eu voi deretica prin grâul de peste drum

să prind asfințitul în pumn să-l aduc cu noi

ce mult ne-a iubit nu mai știe

trec des prin fața zăvorului mă văd în ușă

e pe măsura mea

am putea intra amândoi deodată cam pe…

trecea mereu prin dreptul soarelui astăzi a ocolit

o strângere de mână

s-a dus cu două-trei grade spre mai târziu

am avut timp să ridic obloanele să să le așez de-a curmezișul cerului

pe unde păstoresc insomniile cu pretenții

pe sub roțile lui se cânta karaoke

poartă frac numai în zile cu soț

cunosc acest truc îl respect de secole bune

adun undele împietrite într-un sac

se colorează instantaneu atunci știu că a mai rămas…

Ești călător prin ceruri de poeme,

Îți duci pe umeri dragul și un pic

Din farmecul lupoaicelor boeme

Ce-ntineresc aproape din nimic.

Vei fi atent la saltul cu rubine,

Știu că e peste brațul tău și dacă

De-acum pocalele cu vin sunt pline

Înseamnă că-mpărțim aceeași arcă.

Eu merg spre nord, așa mi-arată harta,

Tu zăbovești cam mult pentru plecare,

Câmpia pasului în doi e arta

De-a fi rămas captivi…

parcă mai făcuse cândva rondul acesta

aruncase ochii cât să zgârie cerul

în pădurea vecină mirosea a ghiocei și a silabe arse

tolba mult prea mică pentru stoluri atât de înalte

ducea degetele înghețate și câte ceva despre tine într-un cuib

am intrat în cursă mirajul meu e șchiop de patru-cinci mile

s-a răsturnat odată pământul pe el

l-am descoperit abia când respira prin soare

cum să-l mint că s-au întors păsările pe același…

de unde să știu că ploaia venise numai pentru mine

în jurnalul acelea de la capătul bulevardului

ia și tu i-am șoptit unui mâine

până și cântărețul-nord a plecat fără să-mi lase un semn

se făcea amurg

pe cealaltă parte se înșiruiau diguri aici drumul ducea spre cuburi verzi

îmi udase inima

mă înecam de la tălpi până la tine

m-am răsucit cât să derutez tabloul

aș fi vrut să-mi rămână măcar o mână afară să mă pot…

nu astăzi nu te privesc mi-ai spus

ești norocoasă că pot orbi

îți știu pe de rost gleznele prin sufletul păpădiilor

și umbra în bătaia lunii

mereu lângă același izvor

porți vina că ai trăit în mine până la strălucire

ah cum mă acuzi și tu (numai) de trădare

când am legat însuși cerul de un trunchi

am jurat strâmb

am tăiat din privirea ta cât am putut

                      ***

știu sunt femeia altei…

chiar și omul nopții era gelos

de câte ori întârziasem să-ți arunc inima

găsise ghetele cu care m-ai așteptat ultima oară biletul de zăbovire prin foc

suplimentul de răbdare…

am locuit o vreme lângă ocean

eram două golfuri cu ieșire la cer Doamne nu-i așa că aveam voie

să plimbăm toate undele până la ușa raiului

(am și acum câțiva bănuți de la vămi)

aș fi vrut să împiedic refluxul însă altfel n-ar mai fi avut rost

înălțările aproape perfecte

ne-am hrănit sufletește însă eram mereu flămânzi

și pentru că deschideam ferestrele în același timp

ne-am ales cu o recompensă astrală un resort…

din culorile acelea am făcut figurine cu noi

le-am botezat apoi ne-am odihnit lângă mormântul florilor de toamnă

un pustnic căuta prilejul să ne cânte

l-am urmat tu înainte eu dincolo de mine

se auzeau roțile urselor întărind făgăduința noastră

aruncau felinare stinse

abia le-am ajuns cu gândul meu șchiop



erai pregătit să mă vezi așa

îți povestisem într-o altă viață că mă îndrăgostesc doar sâmbăta

fiecare zi…

mi-ai lăsat sub zăvoare grânele inimii

apoi ai trimis invazie de culegători de pe altă planetă

i-am salutat cu mâna la frunte nu știam cum să-i dezorientez

aveam nevoie de mănușile tale

pe frontieră era frig nu-mi rămăseseră decât curajul grăbit

și un colț de…