SHAKESPEARE – Sonet XIV

[Laurean Mihai Gherman]

Eu nu din stele-mi iau previziune;
Deşi socot există astrogramă,
Dar nu cât să prezic de rău sau bine,
De ciumă, lipsuri sau ce-o fi la toamnă;

Nici n-am să îți dezvălui la minut,
De-ți tună,-ți plouă, sau ce prevestesc,
Nu-i spun alteţei ce e de știut,
Din câte-n stele-mi pare că găsesc.

Din ochii tăi îmi trag înţelepciunea,
Fiind statornici, știu să îi citesc,
Cum mintea însoțește pasiunea,
Și cum, la tine, ele prisosesc;

Şi tot din ei, mai am un prognostic:
La moartea ta, nu va mai fi nimic.

Not from the stars do I my judgement pluck;
And yet methinks I have Astronomy,
But not to tell of good or evil luck,
Of plagues, of dearths, or seasons' quality;
Nor can I fortune to brief minutes tell,
Pointing to each his thunder, rain and wind,
Or say with princes if it shall go well
By oft(aught) predict that I in heaven find:
But from thine eyes my knowledge I derive,
And, constant stars, in them I read such art
As truth and beauty shall together thrive,
If from thyself, to store thou wouldst convert;

   Or else of thee this I prognosticate:
   Thy end is truth's and beauty's doom and date.

[Sofia Sincă]

Felicitări pentru traducere! Era bine să fie și textul în limba lui Shakespeare.

Ce mă uimește sunt elementele care sunt mai sunt de actualitate, acum după 500 de ani. Și noi mai credem în preziceri și folosim cuvintele lui. Nu mai vorbesc de mintea shakespeariană.

Admirație!

Sofy

[Laurean Mihai Gherman]

Mulțumesc, Sofy; pe pagina mea se găsește și textul shakespearian.

Mă copleșește admirația ta, Mihaela.

[Vasilisia Lazăr]

Minunat! Mai vetust scriu unii poeți de azi. :)

Admirație, d-le Gherman!

[Dorina Cracană]

Toată admirația și din partea mea!

[Ion Lazăr da Coza]

De evitat cacofonii gen: că găsesc, citesc cum...  

Frumos.

da Coza