„Când macii mor zâmbind” – autor Mariana Suciu

[Ion Lazăr da Coza]

          Arheologia, ca preocupare empirică (antiquarianismul) se pierde în negura vremurilor, putând spune chiar că ne duce cu patru milioane de ani în urmă, pe vremea când în Africa de Est se confecţionau primele unelte din piatră de către om şi când un trib, trecând prin locul de campare al altui trib, scormonea prin cenuşa din vatra părăsită, poate va găsi o aşchie de silex mai ascuţită. Abia prin secolul al XV-lea, un istoric renascentist italian, Flavio Biondo, a realizat un îndreptar, punând bazele arheologiei ca ştiinţă. A urmat Epoca Luminilor, Europa secolelor XVII-XVIII, când s-au făcut paşi importanţi în această direcţie. În secolul al XIX-lea, arheologi ca James Hutton, William Smith și Charles Lyell au dezvoltat şi aplicat stratigrafia. (Straturile fiind asociate cu perioade istorice succesive, altfel valoarea unei roabe de artefacte tinde spre zero dacă acestea sunt scoase din context.) Alţi arheologi, printre care Christian Jürgensen Thomsen şi Jacques Boucher de Perthes, au ordonat cronologic artefactele pe care le-au găsit. Arheologii Augustus Pitt Rivers şi William Flinders Petrie au insistat ca toate artefactele, nu doar cele frumoase sau unicate, să fie colectate, catalogate şi aranjate în funcţie de tipologie şi ordine cronologică, şi că adevărata linie de cercetare se află în notarea şi compararea celor mai mici detalii… Toţi aceşti arheologi, luaţi la un loc sau individual, pot fi consideraţi „părinţi ai arheologiei moderne” ori primii „arheologi ştiinţifici”, având de altminteri mulţi discipoli. Totuşi abia în prima jumătate a secolului XX-lea arheologia a devenit o activitate profesională, fiind studiată în şcoli şi universităţi, disciplina implicând topografierea, excavarea şi analiza datelor colectate. Pentru întocmirea cât mai fidelă a „filmului” evoluţiei culturale şi materiale a speciei umane, îndeosebi această ultimă etapă – interpretarea datelor – a chemat în ajutor ştiinţe transdisciplinare, cum ar fi: antropologia, istoria artei, etnologia, lingvistica, geografia, geologia, chimia, fizica, semiologia, paleontologia, paleozoologia, paleobotanica ş.a. Fireşte că nu putea sta deoparte tehnologia ultramodernă cu tot mai performantele detectoare de metal, radare geologice şi scanere tridimensionale, cu imagistica multispectrală, teledetecţia, telemetria etc.

          Oricât de impresionante ar fi rezultatele muncii arheologilor, ele ar risca un cvasianonimat – materialul putându-se pierde prin depozitele unor instituţii, iar rapoartele arheologice mucegăind prin cine ştie ce arhivă academică – dacă nu ar interveni muzeologia şi muzeografia, făcându-le accesibile maselor largi de oameni, prin expunere elaborată în muzee, prezentându-se istoricului fiecărei piese, a fiecărui şantier/sit arheologic, a fiecărei culturi. În acest cadru, un loc important şi de o prezenţă discretă înălţătoare îl are restauratorul. S-a constatat că trei-patru fragmente dintr-un vas, aşezate în vitrină, nu impresionează ca un vas restaurat/reconstituit în care s-au încastrat acele trei-patru fragmente. Doar astfel vizitatorul îşi poate imagina cum… paleojuna Rodica purta pe ai săi umeri, nu tocmai firavi, şi nici dalbi n-or fi fost, olul cu apă, lapte ori sânge spre rădăcina vreunui copac-totem, şi dintr-odată el, vizitatorul, simte cum istoria îl înfiază…

          Sunt cuvintele nişte artefacte? Îndrăznesc un „Da!” categoric. Astfel avem artefacte nedescifrate, zăbrelite parcă definitiv în lacra timpului (vezi tăbliţele de la Tărtăria şi de la Sinaia, o mare parte din rune și din scrierea aztecă etc.), dar şi artefacte vii, acele cuvinte peste care nu s-a putut aşeza colbul vremii, ele supravieţuind miraculos, chiar dacă mereu par a trăi pe nisipuri mişcătoare. Ca şi cioburile, neexpuse fiind, zăcând într-o trezorerie uriaşă, cartografiate şi supravegheate de filologi şi etimologi (lexicul limbii române conţine peste 564.000 de cuvinte), multe dintre ele aproape că nu au valoare, iar cele expuse, folosite în limbajul cotidian (circa 10-15.000 de cuvinte), au o valoare modică. Muzeologii, muzeografii şi restauratorii acestor artefacte, i-am numit aici pe literaţi, dar în special pe poeţi, fiind singurii chemaţi întru valorificarea superioară a acestora.

          Un astfel de custode este şi poeta Mariana SUCIU. Ea nu a pus în vitrina proprie – Când macii mor zâmbind – (carte digitală apărută sub egida ÎNSEMNE CULTURALE), cioburi disparate de silex, ceramică, lapislazuli, aur, safire, rubine etc., ci a căutat să reconstituie arhitectura sufletului (său), făcându-ne să simţim că (şi) poezia sa ne-a înfiat.

          Mulţumim!

 

[bolache alexandru]

Felicitări Mariana!

[gina zaharia]

Felicitări, Mariana! Raftul bibliotecii noastre e mai bogat, astăzi, cu încă un volum.  Fie ca macii să înflorească mereu în poeziile tale, cu aceeași noblețe sufletească!

Cât despre prezentarea ta, da Coza, este, așa cum ne-ai obișnuit, una de excepție! Mulțumim!

[Mariana Suciu]

  Primul impact? Unul de stupefacție... minute în șir am stat și am privit. Chiar și acum îmi găsesc cu greu cuvintele. Și ce cuvinte ar putea fi suficiente ca să poată exprima sentimentul copleșitor, bucuria, lacrimile... ce cuvinte ar putea să cuprindă recunoștința mea pentru voi, iubitori ai cuvântului, care prin dăruirea și munca voastră pe acest site, deschideți "porți" care (cel puțin pentru mine) nu se credeau a fi cu putință deschise, vreodată.  Vă mulțumesc din suflet, d-le Ion Lazăr da Coza, pentru prezentarea deosebită, mulțumesc întregii echipe ÎNSEMNE CULTURALE, d-nelor Vasilisia Lazăr, Sofia Sincă, Gina Zaharia, Corina Militaru, Iris Marinov, Ana Cîmpeanu, d-lui Alexandru Bolache, care au făcut posibilă apariția acestei cărți virtuale. Pentru mine înseamnă mai mult decât și-ar putea închipui cineva. Darul vostru de suflet este minunat, cel mai frumos... neașteptat. Vă mulțumesc încă o dată, pentru tot, vouă, oameni minunați! Reverență!

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc din suflet, d-na Gina Zaharia!

gina zaharia a spus :

Felicitări, Mariana! Raftul bibliotecii noastre e mai bogat, astăzi, cu încă un volum.  Fie ca macii să înflorească mereu în poeziile tale, cu aceeași noblețe sufletească!

Cât despre prezentarea ta, da Coza, este, așa cum ne-ai obișnuit, una de excepție! Mulțumim!

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc frumos, d-le Bolache Alexandru!

bolache alexandru a spus :

Felicitări Mariana!

[Agafia Drăgan]

Felicitari sincere!

[Mariana Suciu]

 Vă mulțumesc, d-na Ana Cîmpeanu, pentru cuvintele de apreciere. Fără ajutorul vostru, celor de aici de pe ÎNSEMNE CULTURALE, această carte nu ar fi prins niciodată contur. Într-adevăr, cuvintele de prezentare ale d-lui Ion Lazăr da Coza, sunt deosebite, nu știu dacă le meritam și nu știu cum i-aș putea mulțumi vreodată. Drag de voi, prieteni minunați!

Ana Cîmpeanu a spus :

Foarte frumos, frumoase cuvinte de prezentare, frumos volumul, o bijuterie.Felicitari, Mariana Suciu pentru frumoasele poezii, sa ne bucuram impreuna de inca o realizare minunata!

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc frumos, d-na Agafia Drăgan.
Prețuire,

Agafia Drăgan a spus :

Felicitari sincere!

[Ion Lazăr da Coza]

Mariana scumpă, ne bucurăm că am reușit să-ți facem această surpriză și că te-a încântat!

Cel mai mult a lucrat la această carte Vasilisia (corectare, redactare Word, propuneri de titluri - se fac 20-30 de sugestii, apoi votăm -, copertă... și aici se fac 10-15 sugestii, apoi votăm)!

În ce mă privește, apreciez că nu ai „artefacte” numai din aur și mărgăritare, cu atât mai puțin din teflon și cristale Swarovski, discursul tău poetic fiind unul natural, dar nu banal!

Drag,

da Coza

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc din suflet, d-le da Coza.  De asemenea, d-nei Vasilisia, pentru toată munca depusă. Titlul pe care l-a ales mi-a plăcut foarte mult, deasemenea coperta! Totul este foarte frumos!

 Vă îmbrățișez, cu drag!
 
Ion Lazăr da Coza a spus :

Mariana scumpă, ne bucurăm că am reușit să-ți facem această surpriză și că te-a încântat!

Cel mai mult a lucrat la această carte Vasilisia (corectare, redactare Word, propuneri de titluri - se fac 20-30 de sugestii, apoi votăm -, copertă... și aici se fac 10-15 sugestii, apoi votăm)!

În ce mă privește, apreciez că nu ai „artefacte” numai din aur și mărgăritare, cu atât mai puțin din teflon și cristale Swarovski, discursul tău poetic fiind unul natural, dar nu banal!

Drag,

da Coza

[Sofia Sincă]

Surprinzător de frumos... totul. Poezia Mariana Suciu o știu, o citesc și o admir. La alcătuirea acestei cărți am participat mai mult sau mai puțin. Însă ceea ce mă surprinde de fiecare dată este prezentarea acestor cărți, similitudinile dintre textele de prezentare ale lui Ion  Lazăr da Coza și autor. Da, și pentru noi membrii administrației sunt surprinzătoare, deoarece el nu ne destăinuie textul.

Felicitări Mariana! Ne bucurăm că biblioteca noastră virtuală s-a îmbogățit.

Sofy

[Valeria Merca]

Felicitari, Mariana!