Corona II edizione 2016 – 2017. Motivazione pentru romanul „La Umbra Vezuviului”, di Ion Lazăr Da Coza - Mituri şi mistere în retorta începutului

[Hatos Vasile]

Premiul Literar Internațional Corona, Italia.

II edizione 2016 – 2017

Sezione narrativa in lingua romena

Secondo Premio „La Umbra Vezuviului”

Di Ion Lazăr Da Coza

Motivazione

Mituri şi mistere în retorta începutului

 

            Romanul ,,La umbra Vezuviului”, tipărit la editura „Salonul literar”, în anul 2016, scris de Ion Lazăr da Coza, te transpune în lumea antică, mai precis, la debutul erei creştine, unde personajele şi societatea sunt zugrăvite în tumultul vieţii cotidiene, deloc fardate. Prins în mrejele istoriei Imperiului Roman, autorul dă viaţă trecutului printr-o bogată imaginaţie, calând-o totuşi pe descoperirile arheologice recente şi pe mărturiile cronicarilor contemporani cu evenimentele descrise, făcând ca totul să pară desprins din realitate, chiar dacă exploatează foarte multe mituri străvechi, pentru că aproape orice personaj din roman ascunde sau este raportat la un mit, la o legendă. Ne înfăţişează o lume-n care faptele se interpun adesea cu visurile, căci libertatea e pătrunsă în fiecare fiinţă ce căută să trăiască plenar într-un mediu foarte diversificat economic şi spiritual. Aşadar, întâlnim referiri la religia romană, politeistă, dominantă, la religia greacă, la cea mesopotamiană, iudaică, egipteană, la mitul lui Zamolxe, la incipientul creştinism (beneficiar, în economia romanului, a multor pagini) etc., totul grefat în traiul de zi cu zi al cetăţeanului roman, osândit la o viaţă precară; al sclavilor, ale căror vieţi nu valorau nici cât a animalelor de povară, dar şi al aristocratului privilegiat. Toate acestea dau savoare romanului, personajele trăind în clase sociale diferite, bine reliefate de către scriitor, oglindite într-o fascinantă epocă, unde translaţia dintre om şi societate este dată de iubire şi ură, de fidelitate şi trădare... Totul are un sens. Astfel, viziunea romanului ,,La umbra Vezuviului” devine profund umană, realistă. Puterea personajelor, ca eroi ai cărţii, nu este aleatorie, oricine devine o parte importantă prin păstrarea misterului ce-l întreţine în sine. Fiecare personaj trăieşte la maxim experienţa neprevăzutului, stare pe care o induce şi cititorului.

            Un roman bine gândit, încadrat cu măiestrie în spaţiul istorico-geografic vizat. Sedus de vâltorile trecutului, cum s-a mai spus, Ion Lazăr da Coza, reclădeşte, prin cuvânt, acele timpuri, retrăieşte Roma antică printr-o clonă ceva mai mică – oraşul Pompei, fascinat de zei şi de nivelul ridicat al civilizaţiei romane. O epocă unde impulsul spre fericire este dat de speranţa fiecărui personaj de a intra în posteritate prin fapte măreţe ori reprobabile. Istoria fiind plină de uneltiri, plină de oameni care caută să parvină prin orice mijloace. Obsesia puterii, în decursul umanităţii, a fost dată de posibilitatea individului de a gândi şi a acţiona în voie, fără restricţii, sau încălcând restricţiile. Dacă trebuie să ucidă, ucide; dacă trebuie să iubească, iubeşte. O lume unde fiecare personaj devine – nu există cale de mijloc! – înger şi demon... Nici în această captivantă scriere nu e altfel.

            Ceea ce mai impresionează în roman este singurătatea de facto a multor personaje. Aristocraţii, chiar dacă au sute de invitaţi la banchete, rămân în cuibul lor de spini, ca o redută, satisfăcuţi de cum e statuată societatea, temându-se totuşi că oricând ar putea să-şi piardă privilegiile. Sclavii îşi manifestă supunerea faţă de stăpâni, arătându-se, la suprafaţă, mulţumiţi cu ceea ce li se oferă. Dominaţi de frică, mai ales a celei de moarte, ei, căutând mângâiere, se refugiază în religie, crezând în ceva, indiferent în ce: zei, semizei sau în „zeul nou, crucificat”, ori în toţi la un loc. Rar protagoniştii sunt relaţionali (vezi Saphira, Teodoros, Mkog...), dar şi-n această afirmaţie trebuie păstrată relativitatea.

            Descoperim francheţea societăţii romane, unde varietatea de concepţii despre viaţă e dată de starea materială, de splendoarea dragostei, a artei, a religiei, însă şi de promiscuitate, de cruzimi de neconceput astăzi! Fiecare îşi trăieşte viaţa după plac, după impulsul inimii sau după posibilităţi. În budoare nu există legi, ci doar plăceri carnale. Acolo se regăsesc stăpânii care-şi îndeplinesc visul prin puterea banului, dar şi plebea prin ingenioase tertipuri.

            Romanul captivează prin numărul bine dozat de personaje, eresuri şi parabole. Personajele îşi trăiesc viaţa după concepte şi scopuri bine definite, însă nu neapărat imuabile. Unii eroi sunt morali, asceţi, alţii se depravează în locuri publice, neţinând cont de vreo etică. Viciile sunt amestecate uneori cu blândeţea, cu inocenţa ceea ce dau personajelor puterea de a intra în sfera ubicuităţii. Ion Lazăr da Coza a reuşit să construiască un roman istoric, interpunând mituri şi mistere, principii şi simboluri, idei şi testamente etc., ceea ce face din roman un tratat despre condiţia umană, unde fiecare personaj îşi trăieşte timpul, devenind martir sau simplu muritor. Concepţia despre lume mai este dată şi de statutul istoric, de locuri, de faptele proprii, dar şi de conjuncturi. Fiecare individ îşi reprimă cu durere ceea ce gândeşte, intrând în resortul sincerităţii aparente...

            Romanul ,,La umbra Vezuviului” este epic pentru că transcende în el valenţele trecutului istoric, amintind o epocă unde se îmbină, cumva prea firesc, tragedia şi bucuria, iubirea şi ura, dragostea şi trădarea, credinţa şi apatia, sublimul şi sordidul etc., făcând ca asupra personajelor să plutească starea de perisabilitate. Un amestec de pesimism şi optimism care dă lecturii sensuri clare, dar şi interpretări, făcându-l pe cititor să intre în sfera imaginabilului accesibil. Opera literară, în special cea istorică, implică multă informaţie pentru a da acurateţe şi forţă personajelor, însă şi vigoarea creatoare a autorului atârnă greu în acest demers, Ion Lazăr da Coza ştiind unde să se implice, redând istorie sau ficţiune, după caz, oferindu-ne, astfel, pagini valoroase de literatură despre societatea romană antică şi începuturile creştinismului.

 

Hatos Vasile

Cassano alla Ionio (CS) Italia, lì 16 settembre 2017

[Ion Lazăr da Coza]

Ai dreptate, Mihaela! În regulamentul acestui concurs, jurații se angajau să scrie despre cărțile premiate, ceea ce dl Hatos a făcut cu simț de răspundere, și-i mulțumesc!

În rest, fiecare își face reclamă cum se pricepe. :)
Drag,

Mihaela Suciu a spus :

Dacă da Coza a pierdut toate drepturile, pentru că autorul nu a fost personal să ridice premiul, nu văd rostul legăturii recenziei cu ,,Premiul Literar Internațional Corona, Italia”. O fi și asta, un fel de publicitate culturală internațională...