Mai multe povestioare într-o maxi... dacă place, voi continua!

[Elena Mititelu]

                     Mă tem de coada de topor

 

Demult, demult, odată,

O Toaipă şi-o Secure,

Pornite rău pe ceartă,

Mergeau înspre pădure.

 

Şi cum fugeau nervoase,

Au întâlnit o Bardă,

La fel, numai angoase,

Ca ele – fără coadă.

 

– Unde te duci, surată?

A întrebat Securea!

Răspunse supărată:

– Mă duc să tai pădurea!

 

M-am săturat de toate;

Mă cred aşa neroadă,

Copacii au dreptate,

Când eu stau fără coadă!?

 

– Stai! Strigă Toaipa tare;

Dacă nu ne unim,

În nici o încercare,

Noi n-o să izbutim!

 

Şi dondănind aiurea,

Aşa, cu planuri mari,

În cearta cu Pădurea,

Loveau Fagi, Ulmi, Stejari,

 

Dar cum coadă n-aveau,

Să taie n-aveau spor,

Mai mult zgomot făceau,

Când…iată un topor,

 

Cu coadă lungă, tare,

Sări în ajutor.

Şi-aşa de-ncurajare,

Le spuse-ncetişor:

 

– Voi n-o să reuşiţi,

Oricât v-aţi agita…

V-arăt cum să loviţi,

Vă dau şi coada mea…

 

Eu, o să stau ascuns

Şi, dacă m-ascultaţi,

După cum v-am şi spus,

Dreptatea căpătaţi.

 

Le dete-n grabă coada,

În dos se cuibări.

Încearcă prima Barda

Şi tot nu nimeri.

 

– Dar chiar mă superi, soro,

Ce frică e pe tine!?

Dă-n Stejarul de acolo,

Ascultă-mă pe mine,

 

Nu vreau să-l văd! Duşmanul,

Să nu mai stea-n Pădure,

E mândru, cum curcanul,

Loveşte-l tu, Secure!

 

– Arată-mi dar, Topoare,

Căci eu nu mă pricep,

Pe unde să dau oare,

De unde să încep!?

 

– Loveşte-l în coroană,

În inimă…hai taie,

Conduce de pomană,

Nu-l vezi cum se înfoaie!?

 

– Vai, eu nu sunt în stare,

De mult…m-a ajutat,

Mi-a dat o codă… oare

Să fac aşa păcat!?

 

– Şi tu mă superi, Bardă,

Te-a ajutat de mult.

Acum vrea să vă piardă,

Doboară-l la pământ!

 

Tu, Toaipă stai retrasă,

De parc-ai înlemnit,

Ori ţie nici că-ţi pasă…?

Aşa n-am pomenit!

 

Şi coada mea v-am dat,

Vă sprijin. În zadar…

Vi-i milă neaparat

De falnicul Stejar!?

 

Mă uit, ura m-apucă.

Deşi eu nu mă bag,

Stejarul e pe ducă,

Ar fi mai bun un Fag!

 

– Hai, Toaipă, uite coada,

Nu sta aşa… umilă,

Mă sperii precum Barda;

Mi-i rău, mă ia cu silă…

VA URMA!