Partea întâi

Cădera-n păcat

  

-Gruu, gruuu, articula în timp ce îşi mişca în lateral, în sus și în jos capul, umflându-și gușa, așa cum fac porumbeii când curtează o porumbița.

-Nu, dragul meu, i-am zis alintându-mă, e prea dur numele ăsta și prea comun… Ce-ar fi dacă ţi-aț zice Biţă?

Mi-am amintit că bunicul meu avea columbărie cu peste cincizeci de porumbei și pe toți îi striga „Biță”. Era tare mândru de ei și în fiecare zi îi scotea la zbor și-i urmărea așa cum un părinte își urmărește copilul pe terenul de joacă. Niciodată nu tăia vreunul. Bunica îl chema pe Manole, vecinul din spatele casei, și-l punea să taie câte opt, zece porumbei. Întotdeauna bunicul, era de acord cu asta, dar mereu își făcea de ducă în sat să nu vadă cum îi sacrifică. De fapt așa făcea mereu când era de sacrificat un animal din curte, iar bunica îl admonesta mereu: „Măi, ce bărbat ești tu?” Ca într-un joc, bine învățat venea și replica: „Mai ține-ți fleanca, în ceara mă-ti!” și-și vedea de ale lui.

-Gruu, gruuu, veni răspunsul și-l luai ca pe un „da”.

Mi-am amintit că nu mi-am îndeplinit sarcina de bună gazdă.

-Așa-i că îți e foame și sete? Hai, să-ți servesc o gustărică. Poate că vii de la drum lung și oi fi înfometat. Da?

-Gruuu, gruuu…

-Gata, acum vin cu tot ce trebuie…

Nici nu știu când am ajuns la noptieră, sprintenă ca o căprioară, că m-am și mirat. Am frământat pe farfurioară o felie de pâine,  rămasă de la masa de seară, apoi am umplut o ceașcă de apă. Le-am pus frumos pe o tăviță, că doar aveam un musafir important, trebuia servit regește și fuga înapoi. Dezamăgire! Biţă nu mai era. Am privit îngrijorată pe fereastră, am cercetat cu atenție teiul din fața geamului, în speranța că se refugiase acolo să mă aştepte, numai că Biţă nu era nicăieri.

-Şi tu m-ai părăsit, am zis îmbufnată, gata să izbucnesc în plâns.

Am pus farfurioara şi ceaşca pe pervaz, m-am aruncat în pat şi n-am mai putut să mă opresc din plâns. Pentru un moment am avut viziunea că Biță era întruchiparea fetiței mele pe care-o văzusem doar o clipă, la naștere, înainte de a fi dusă la incubator. Medicii și chiar părinții au spus că-i mai bine așa pentru siguranța ei. Vai, cât am suferit când mi s-a spus că urmează să i se facă toate testele să se vadă dacă i-am transmis și ei boala. Au fost groaznice trecerea acelor zile, mai ales că-o vedeam doar prin geam, până au venit rezultatele. Aproape am chiuit când am aflat că nu este seropozitivă. Dumnezeu a avut grijă să-mi curme o suferință.

Clipele trec din ce în ce mai greu. Parcă tot cosmosul îmi pică pe umeri şi mă macină la moara timpului nemilos. Gânduri şi iar gânduri mă frământă, mă dor mai tare decât cea mai cruntă durere fizică. A putrezit, în parte, rădăcina vieţii şi doar un filigram firav mă mai ţine vie. Regretele îmi chinuie sufletul, de multe ori îmi vine să urlu. Nu mai am lângă mine ființa cea mai dragă,  sânge din sângele meu otrăvit și mă consolez că-i mai bine să nu-mi fie aproape, mai ales că Dumnezeu este milostiv și ea, drăgălașa, nu plătește pentru păcatele mele. Oricât de dureros îmi este că nu-o pot strânge la pieptul meu, e mai în siguranță cât mai departe de mine. Plus că, numai așa, crescându-o cu afecțiune de bunici, mai tare de multe ori decât a părintelui, le mai atenuiază și lor din suferința pe care le-am pricinuit-o. Mă consolez și chiar mă bucur, dacă asta s-ar numi bucurie. Caut mereu să îmi găsesc o preocupare să nu mă mai gândesc la ce a fost, să nu mă mai gândesc la micuța și nevinovata ființă venită pe lume din păcat. Alta ar fi fost viaţa mea dacă aş fi apucat alt drum, ales cu mare atenţie și discernământ şi nu sub imboldul inimii și dedat viciului. Oof inimă, cât de trădătoare ai fost şi cât de mult ai dat frâu liber plăcerilor și faptelor necugetate!

Şi vine o vreme când făcându-ţi bilanţul constaţi că-i pe pierderi, atunci durea sufletească instalată nu poate fi calmată de nici un medicament. Singură, doar credinţa în Dumnezeu, îţi dă puteri să mai adaugi o zi la calendarul vieţii.

Senzația temporală ne înșeală întotdeauna. Timpul nu trece ci noi trecem prin timp. Trecerea prin timp este de multe ori tare anevoioasă mai ales când porți poverile nesăbuințelor trecute. Clipele sunt  veacuri și aștepți înfrigurat să-l parcurgi cât mai iute. Sentimentul nu-mi este străin în ultima perioadă. Parcă tot cosmosul ni-a căzut pe umeri și mă macină la moara timpului de plumb. Gânduri și iar gânduri mă frământă și mă dor mai tare decât cea mai cruntă durere fizică. A putrezit, în parte, rădăcina vieții și doar un firicel firav mă mai ține în viață. Regretele îmi chinuie sufletul și de multe ori îmi vine să urlu. Caut mereu să îmi găsesc o preocupare ca să nu mă mai gândesc la ce a fost. Ce ar fi fost viața mea dacă aș fi apucat alt drum, ales cu mare atenție și discernământ și nu sub imboldul inimii. Oof inimă, cât de trădătoare ai fost și cât de mult ai dat frâu liber sentimentelor și deciziilor necugetate!  

Se spune că destinul nu-l putem influenţa, e cineva care ne dirijează şi controlează destinul. Le învârte şi suceşte după cum doreşte, iar noi le primim ca pe nişte pomeni. Ia-l şi nu comenta! Aiurea! Nimic nu-i adevărat. Totul e doar o umbrelă sub care vor unii să se ascundă, să-şi justifice eventualele neîmpliniri. Acum nu mai cred în aşa ceva. Fiecare ne putem dirija destinul dacă ştim să ne ferim de tentaţii, de plăcerile de moment și dacă vom fi mai cerebrali și nu sentimentali. Dar este greu să fii imparţial când sentimentul ce te conduce este iubirea. Când s-a spus că este oarbă şi nechibzuită nu s-a greşit. În acele momente nu mai suntem în stare să percepem real ceea ce ni se întâmplă. Acţiunile ne sunt necugetate şi nu acceptăm nici o altă părere sau sfat. Aşa mi s-a întâmplat şi mie. Nu-l vedeam decât pe Teo şi tot ce-mi spunea sau făcea el erau tabu pentru mine. Aproape că nu mai gândeam, mergeam ca mielul la sacrificat, iar acum,.. acum stau singură între cei patru pereţi, cu suferința în suflet şi,.. nici nu mai ştiu ce să zic. Gândurile îmi zboară ca nebunele, câteodată într-o învălmăşeală încât nu mai ştiu de unde am pornit şi nici ce mai vreau. Sunt o tornadă în care toate se învârt ameţitor de iute și distrugător, de nu mai ştiu unde-i începutul şi sfârşitul. Copleşită de greutatea lor mă întreb dacă există sau nu Dumnezeu. Şi tot eu îmi dau răspunsul: este un Dumnezeu pentru fiecare. Dumenzeu este atunci când deschizi ochii şi zăreşti printre gene lumina dimineţii. Dumnezeu ţi-a mai dăruit o zi, motiv de bucurie şi mulţumiri. Acum bucuria îmi este şi mai mare, iar pentru mulţumiri nu mai am timp. Contemplu geana dimineţii şi vreau să uit tot ce a fost, să uit că nu-mi pot alăpta și strânge la piept sămânța de viață pe care am zămislit-o, chiar dacă nu știu cum și cu cine. Să uit visele, chiar dacă au fost bune sau rele. Se spune că dacă vrei să uiţi visele, bune sau rele, de peste noapte, să priveşti spre fereastră. Atunci ele se destramă ca un fum. Totuşi, acum nu asta mi-am dorit, că nu ştiu dacă am visat şi nici nu doream să ştiu ce. Puţin mă interesa asta, mai curând doream să treacă timpul cât mai repede şi fără dureri. Niciodată până acum nu m-am trezit cu dureri. Era prima oară şi asta mă îngrijora. Oare să fie un semn al sfârșitului ce se apropie?.. Ca să uit, dacă se poate uita, de durere, mi-am îndreptat privirea spre ochiul de lumină al ferestrei ca o speranţă. Acel petic de lumină era icoana la care mă închinam în sinea mea, mulţumind lui Dumnezeu pentru încă o zi de viaţă. Aşteptam ca ceva să vină de acolo, din acel petic de cer, poate un înger să-mi aline suferinţa fizică şi sufletească. Nu ştiu cum arată un înger, întotdeauna mi l-am închipuit un nimb, nicidecum un copilaş bucălat şi înaripat cum îl văzusem în icoane și cărti. Eu îl doream un nimb, pe care apoi să-l modelez cum aş fi vrut eu. Nu ştiam cum dar aşteptam această clipă.

Nu există prietenii adevărate, m-am trezit filozofând. De ce o fi plecat Biță? Oare să-l fi deranjat că i-am cerut prietenia? Posibil! Dar unde am greşit? Să fie o pedeapsă? Să fie şi el ca foştii şi fostele prietene care, cum au aflat că-s bolnavă, şi încă ce boală, toţi s-au îndepărtat, motivându-şi gestul după cum s-au priceput, sau fără nici o explicaţie…

Nu înţeleg de ce Biţă m-a părăsit. Doar el a venit la mine, el a vrut să bată la fereastra mea, nu eu l-am chemat. Că-l doresc acum e altceva. Am nevoie de el, este singurul strop de fericire în oceanul de deznădejde. Biță poate fi copilașul, trimis de Dumnezeu, pe care niciodată n-am să-l port în brațe, n-am să-l culc cântându-i un cântecel de leagăn, iar mai târziu să-l învăț să meargă, să spună poezii, să-mi cânte un cântecel, să-i simt măcar mirosul. Această viziune îmi mai alină durerea, mai ales durerea sufletească, mai cruntă decât cea trupească, ca o îndurare a lui Dumnezeu la rugile de căință înălțate în fiecare zi.

Doamne, greu m-ai pedepsit!

Au trecut câteva zile şi Biţă n-a mai venit. De fiecare dată mă rugam să se întoarcă şi eram sigură că rugăciunea îmi va fi împlinită. Seara, la culcare, îmi puneam pe noptieră farfurioara cu pâine fărămiţată şi ceaşca cu apă. Dimineaţa prima grijă era să privesc spre geam. Dar mereu aceiaşi imagine, fără Biţă, şi atunci îmi trăgeam pledul peste cap, ne mai dorind să mă scol. Nu aveam nici un chef și nici un motiv de viață. Ce rost mai avea dacă nu era  el, Biță, copilașul drag, aşa că, mai bine, stau sub pled să-mi plâng soarta singurică, singurică.

Într-o dimneaţă, văzând că Biță nu-i, mi-am tras furioasă pledul peste mine, gată să mă pornesc pe plâns, când mi s-a părut că aud chemările lui: „Gruuu, gruuu”. Mai întâi am crezut că visez şi nu mi-a venit să înlătur pledul de frică să privesc iarăşi fereastra goală. „Gruuu, gruuu”, numai că acum parcă am auzit un ciocănit ușor în geam. Încet cu o oarecare temere am dat pledul la o parte și nu-mi venea a crede. Da, nu era o amăgire, îmi venise prietenul drag. Am aruncat pledul şi m-am repezit la fereastră cu farfurioara şi ceaşca în mâini. Biţă avu o tresărire la zbuciumul meu fără să se sperie. Vroiam să deschid fereastra dar aveam mâinile ocupate. Nu ştiam cum să fac. Până la urmă am pus ceaşca pe birou şi uşurel am deschis fereastra. Biţă, s-a refugiat, ca deobicei, în cealaltă parte a canatului apoi, după ce am pus farfurioara şi ceşcuţa pe pervaz, a revenit şi a început să ciugulească firimiturile. Se vedea că era flămând. Am tras un scaun şi m-am aşezat cât mai aproape.

-Bine, Biţă, am început să-l cert, cât mai blajin posibil, pe unde îmi umblaşi, mămică, de m-ai lăsat singură atâta amar de vreme? Umbli haihui şi uite cât de lihnit eşti! M-ai amăgit şi abandonat, mamă! Dar acum te iert şi sper să revii în fiecare dimineaţă, iar când n-o să-ţi mai deschid fereastra (cu greu mi-am stăpânit plânsul),  să ştii… (Doamne, cât de lejer mă gândesc la nefiinţă în ultima vreme ca la o aniversare pe care o aştept, dar nu cu nerăbdare),  că eu am ajuns între îngeri. Să nu cumva să mă plângi, tu ești un copil tare și… Mă auzi?..

Biţă ciugulea şi din când în când mă privea atent cu mişcări de cap aprobatoare. Eram sigură că îmi înţelegea tot ce-i spuneam. Poate în altă viaţă s-o fi fost om şi de aceea înţelege tot ce-i spuneam. Poate ca am fost prieteni şi atunci, eu reîncarnându-mă în om şi el în porumbel. Cine ştie ce păcate de atunci le plătesc acum. Da, sunt din ce în ce mai sigură de asta şi de aceea cred că-i înţeleg limbaju, gruuu, gruuu.

-Biţă, eşti cel din urmă prieten. Ahh, cât de mult îmi doresc un prieten lângă mine, în aceste clipe! Sunt sigură că am fost buni prieteni altădată. Da, în altă viaţă, altfel nu ai fi venit la mine. Mai mult decât oricând simt nevoia să mă destăinui unui prieten. Un prieten sincer căruia să mă destăinui, să treacă mai plăcut ultimele clipe pe care simt că se apropie nemilos de repede.  Aşa că înţelegi că am o disperată nevoie de tine. Tu, care nu ştii să râzi de prostia altora şi eşti discret, ești copilul care ascultă cu plăcere povești. N-am să apuc să spun niciodată povești scumpei mele copile și asta mă doare. Tu fii copilul pe care vreau să-l adorm cu povești, numai că povestea pe care am să ți-o spun nu-i în nici o carte. Vad că știi să asculţi ceea ce înseamnă că-ți place. Hai, te implor, fii copilul pe care mi l-au luat, ufff, doamne, ca să-l apere de mine, fii confidentul meu!

-Gruuu, Gruu, aproba mişcându-şi capul în gesturi semnificative ceea ce mă făcea să strig de fericire.

-Hei, Biţă iubitule, povestea pe care vreu să ți-o spun, e tristă şi nu-mi face cinste, de aceea, te rog, să mă ierţi dacă pe plictisesc. Ce zici, vrei?

-Gruuu, gruuu… mă aproba mişcându-şi capul când într-o parte, când în cealaltă…

Biţă după ce s-a săturat şi a băut apă, s-a culcuşit şi la scurt timp a vârât ciocul sub aripă şi în timp ce-i povesteam în şoaptă, cred că a adormit. Nu m-am oprit, ştiam că şoaptele mele le ascultă, prin Biţă şi îngerii.

Dacă or exista?…

Notă: Fragmentul este din viitorul roman ULTIMA CONFESIUNE, roman document, un strigăt de alarmă din viața unei tinere intrată într-un anturaj vicios, unde a început să consume substanțe halucinogene și alte vicii, se îmbolnăvește de o boală incurabilă ...

Vizualizări: 55

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Am citit cu înfrigurare zbuciumul descris în amănunt. Atât de concentrat în repetiția - *A putrezit, în parte, rădăcina vieții și doar un firicel firav mă mai ține în viață.*

Cu siguranță va fi un roman bun... felicitări și succes!

aDa

Mulțumesc pentru apreciere și o consider și ca pe o încurajare...

...absolut! Mult succes, mi-ar plăcea să-l citesc! 👏👏👏

Rădulescu Marian a spus :

Mulțumesc pentru apreciere și o consider și ca pe o încurajare...

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de vasile lucian tatar
cu 56 minute în urmă
Costel Zăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 5 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec de lebădă neagră a utilizatorului chindea maria elena
cu 6 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 15 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 16 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 16 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 16 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 18 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 20 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 20 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 20 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 20 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 22 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 22 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 22 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor