Reflecţii... medicale (5)

[ELENA AGIU-NEACSU]

5. Punctul de vedere al medicului-UPU

(Când e vorba de ţuiculiţă, grea poveste...)

Alt îmbuibat... Aşa, fraţilor, băgaţi în voi şi-apoi veniţi pe capu’ nostru! Altă ţigară aruncată aiurea... Măcar de-ar fi mai ieftine ! Mai pică şi-aci, da’ nu fac faţă. Bani aruncaţi! Are dreptate mama! Nu, aşa nu ajung nicăieri. Cu siguranţă, nu va trece mult şi în ritmul ăsta, voi îngroşa şi eu rândul şomerilor. Ce lume, dom’le! Negreşit trebuie să fac ceva!... Aşa nu mai merge. Dacă nu reuşesc să ajung cumva pe secţie din cauza mumiilor, care s-au momit la şpagă şi ţin cu dinţii de scaune, trebuie să plec afară! În ritmul ăsta, cu slariul la limita subzistenţei şi cu ore suplimentare neplătite sau plătite simbolic, se alege praful! Să ştii că are dreptate nevastă-mea! Mama este o egoistă. Aşa a fost dintotdeauna. Ne-a ţinut sup poalele ei, precum o cloşcă şi nu ne-a lăsat să ne luăm zborul. Dacă mă lăsa să plec imediat după absolvire, azi aş fi avut şi apartament, şi maşină, şi motocicle-
tă... Ce-are a face motocicleta? Păi are, că un hobby am şi eu... Prietenul meu Adi are două apartamente... A riscat atunci, numai cine riscă şi câştigă, nu!? Sunt un ratat, ce mai... Nu am avut curajul lui şi nici al altor colegi... Şi tot din cauza maică-mii, care acum se împiedică de mine. Parc-o aud: „Poţi tu!? Nu poţi!” În loc să mă încurajeze şi să-mi dea energie, curaj, îmi frânge aripile. Odată şi odată trebuie să-i spun că şi grija asta exagerată este tot o formă de abuz, dar explică-i asta mamei. Nu, dacă trăia tata, Dumnezeu să-l ierte, alta ar fi fost viaţa mea. Hait! Crapă urgenţa! Să crăpe... Cine-i pune să bage-n ei ca sparţii!? Auzi, ce viaţă de câine! Să lucrezi de Crăciun... Păi este drept!? Nu este! Dar asta e România. Nu cotizezi, nu primeşti. Nu dai, nu ai. Uite şi la ăsta, ce paloare, bate în verde. Sigur are hepatită cronică, dacă nu chiar ciroză. Să-i iau sânge. Aşa să faceţi, mă! Să veniţi la spital numai când daţi ochii peste cap! Ce v-ar costa să vă faceţi din când în când analizele ca să vedeţi cum staţi!? Nu... Daţi înainte cu berica, micul, sarmaua, nu vă stă mintea la prevenţie, la profilaxie... Chiar, ce-o fi aia!? Cu ce se mănâncă? Parcă-l aud pe Ion, pe Gheo... Şi apoi, la o adică, noi ăştia de la urgenţă ne-am pierde obiectul muncii. E cu dus-întors treaba. O s-o mai analizez... Nu, ba chiar e o plăcere să veniţi pe capu’ meu toţi odată, mai cu un fursec, cu un ou roşu.. Ei... Dar nu, până la Paşti, am întins-o! Să se facă nevastă-mea luntre şi punte! La o adică, o iau şi pe ea. Cum încotro!? Italia, Spania, Franţa. Văd eu, unde au biletul mai ieftin. Ce vă miră!? Ce spuneam, ia te uită analize. Păi cum de mai este în viaţă, frăţioare, omu’ ăsta!? Hepatită alcoolică! L-am citit din prima, după ochii galbeni. Un medic adevărat cunoaşte bolnavul după semnele clinice, nu are nevoie de analizele lu’ peşte... Să-i spun că nu are voie să mai bea, să mai fumze sau să nu mai mănânce grăsimi, prăjeli!?... Aş bate apa-piuă. De ăştia nu se prinde nimic, cum nu se prinde apa de gâscă... Mi-aş răci gura de pomană. Oricum, va face tot ceea ce ştie. Tutunul îl mai lasă unii, dar când e vorba de ţuiculiţă, grea poveste. Unii bagă la cap şi respectă interdicţile, dar de cele mai multe ori este târziu. Mult prea târziu... Dar cu ce-mi bat eu capu’!? Ei!?... Mai am puţin şi ies din tură şi, poftim, mă alesei doar cu două foi... Nu, gata, m-am hotărât! Deseară îi spun nevestii că plec în Occident, văd eu, chiar şi la Londra dacă e cazul, tot ştiu limba... Aoleu, dar cum să fac să nu audă mama!? Cred că nu-i spun nici nevestii, asta bate toba-n târg de până de-a fi să plec, află mama şi iar îmi pune piedici... Dar cum să fac!? Evrika! Am găsit! Îmi rezerv bilete şi îi spun nevestii cu o seară înainte de-a pleca. O să-mi aprind paie-n cap, da’ aşa nu mai merge. Fac eu cumva, închipuiesc de-o cină romantică cu trandafiri, lumânărele, şampanie, pizza, muzică. Mă şi ce deştept eram! ...Abia acuma descopăr. În timp ce dansăm, îi şoptesc la ureche la ce m-am gândit, mă prefac că-i cer părerea şi dacă face nazuri, îi spun că o voi chema şi pe ea de îndată ce voi avea bani. Şi când va auzi de bani, se va înmuia sigur, mai de la sampanie, mai de la emoţii. Va lua foc, desigur, dar o voi stinge cu sampanie, multă şampanie. Chiar, o să trec pe la frate-meu să iau două sticle de şampanie de fructe, slăbiciunea muierilor (sic!)... Iar mama va afla abia după ce am plecat. Se va bucura atunci când vom cumpăra apartamentul în care stăm cu chirie şi când ne vom lua şi maşina mult-visată. Îmi voi lua şi o motocicletă... Hait! Şefu’! Ce caută la ora asta aici? L-a găsit zelul, de inspecţia lui îmi arde mie acuma!? Ţine de scaun cu dinţii.Simte că i se clatină. Nu se poate, cred că i-a ciripit lui careva că Ştefănescu îi poartă sâmbetele! N-am decât să mă înclin, să-l salut... Mânca-te-ar buba neagră!

[Corina Militaru]

Același spirit de observație. Ascuțit! Și același frumos stil de a radiografia un personaj, o categorie socială. Am citit cu plăcere! 

Pentru că m-ai rugat, am scos câteva erori:

sup poalele ei,  respectă interdicţile, spun nici nevestii(eu stiu nevestei sau nevesti-mii, poate greșesc) :)

Cu drag!