Ziua întâi
Din prima, tânăra naivă l-a plăcut și s-au unit, deși părinții o avertizaseră... Și el a plăcut-o și nonșalant, galant i-a oferit numele. Trăiau fericiți, în carul cu flori și ea i-a dăruit fii și fiice, iar el se bucura că-i crește neamul și-i duce numele. Seara, femeia s-a închinat lui: „Mulțumesc, bărbate!” Domnului nu i-a plăcut, dar a surâs!
Ziua a doua
Sporindu-le neamul, carul s-a îngreunat. Omul s-a așezat să se odihnescă în căruță, iar femeia și-a continuat drumul zicându-și: „Se odihnește el, pe urmă eu, că la noapte poate plânge vreun țânc!”. Șarpele, jivină târâtoare, ivindu-i-se ocazia, s-a strecurat lângă om ispitindu-l să se odihnească și noaptea, că ziua a muncit prăjindu-se la soare. Omului i-a plăcut ideea, dar femeii nu! S-au certat și el, mai puternic, i-a pus pumnul în gură: „Taci!” Femeia s-a simțit jignită și s-a plâns alor ei spunându-le: „Eu nu mai stau cu el!”, iar părinții au înțeles-o: „Tu bărbat găsești oricând, dar tată pentru prunci, nu! Ce vină au ei să suporte răutățile voastre și vorba lumii? Educă-l! Împacă-te cu tine că noi te susținem!” Și femeia s-a întors mulțumită de sfat. Seara s-a închinat: „Mulțumesc, părinților mei!” Domnului i-a plăcut (că și el este Tată) și i-a dăruit un strop de agheazmă, fără să știe ea. Zâmbea larg cerul!
Ziua a treia
Dimineața cam greu pentru femeie, înhămată la căruță purtându-și crucea... A dat să spună ceva, dar agheazma i-a înecat vorbele. Primitoare din fire, pe drum, a mai luat o sarcină, două, trei... și a văzut că are de câștigat pentru bunăstarea familiei și-a mers înainte. Hurduc, hurduc! Părinții o ajutau la deal și pruncii creșteau cuminți, frumoși... Ea dansa Lambada, nu mirosea a bine versul, dar ritmul era în vogă. Rând pe rând, crescând, pruncii s-au dat jos ș-au ajutat-o... Fericirea se citea pe chipul ei, doar o umbră avea: pruncul-bărbat, minte de copil – joaca! se dădea jos numai pentru nevoile sale, dar și-a zis: „Nu-i rău, am încercat tot ce se putea, asta e firea sa, unde mănâncă atâția ce mai contează o gură?! – îl las în plata Domnului! că-i liniște și copiii mă ajută, iar dacă, acum, am mai mult timp, de ce să nu mă culturalizez?” Seara s-a închinat: „Mulțumesc, viață!” Domnului i-a plăcut (că și El e Viață) și i-a dat mintea cea de pe urmă. Râdea în hohote!
Ziua a patra
Femeia a constat că fiul cel mic a împlinit vârsta majoratului, se ținea chiar bine pe picioarele sale și alerga antrenându-se. În căruță rămăsese doar pruncul-bărbat! I-a spus: „Până aici!” și au început discuțiile:
– Ce până aici?
– Drumul împreună! De acum fiecare cu poteca sa.
– Ai jurat c-o să fim împreună, la bine și la rău, până ce moartea ne v-a despărții! Ai uitat?
– Nu! Dar dacă a murit dragostea mea pentru tine, ce rost are să fim împreună?
– A, tu! Te omor! – a scos el din mâneca un as, încercându-și norocul.
– Ok. Eu mă odihnesc și tu vei purta oprobriul propriilor copii și al lumii. Ai casă, masă – gratis! dar în colivie...
Dacă a văzut că ea nu cedează, nici moartă, a schimbat: „Îmi dai jumate din avere, că așa spune legea!” „Ok, și cum împărțim căruța: de-a lungul, de-a latul sau oblu?” – a întrebat ea, degajată.
Cum n-o scotea la capăt cu el, s-au prezentat în fața autorității. Justiția legată la ochi, cu sabia într-o mână și balanța în cealaltă, a ascultat primul capăt de cerere al bărbatului: „Să-i luați numele ce i l-am dat, nu-i drept să se numească: „Femeia mea!” Harșt! – a tăiat sabia cuvântul „mea” și vocea a sunat: „Rămâne: Femeia!, ca mamă nu și-a abandonat pruncii, ca soție nu văd nici un impediment. Altceva?” A primit încă două capete: al lui și al ei. Le-a pus în balanță: zilele lui fripte pe un taler și nopțile ei nedormite pe celălalt taler. Zilele erau egale cu nopțile, dar pentru nopți a acordat un spor și: „Harșt!” cu sabia le-a hotărât cota-parte și le-a rupt „Certificatul de căsătorie” anulând „Contractul prestări servicii gratuite”.
Ambii au ieșit șifonați, dar mulțumiți că nu le-a tăiat propriul cap, au vândut carul și-au împărțit banii conform cotelor: una crescută în detrimentul celeilalte, că: „Unde-i lege, nu-i tocmeală!”... El a plecat pe poteca lui și ea și-a cumpărat o căsuță la o margine de drum. Seara, ea s-a închinat: „Mulțumesc, Doamne, c-am scăpat!”
Domnului i-a plăcut că și-a adus aminte de El, acum, chiar dacă era în ultimul ceas și i-a dat odihnă – o noapte. Neobosit, pentru „ținerea de minte”, a construit Carul Mare și Carul Mic cu oiștile orientate în sensuri opuse, iar ca omenirea să se orienteze în emisfera calotei lor, la capătul oiștii Carului Mic, a pus Steaua Polară sau Alpha – să strălucească – far!
Ziua a cincea
Femeia s-a trezit cu noaptea-n cap. Haos! – de nu vedea nici începutul și nici sfârșitul! Și a spus: „Să se facă lumină!” și s-a dus odihna. A împrospătat căsuța și-a dichisit flori la ferestre, o icoană la răsărit și exact lucrurile de strictă necesitate. Și-a triat amintirile: bune și rele; „Cele rele la spălat, pe apa Sâmbetei!” și-a etalat experiențele plăcute vederii și le-a îndosariat pe cele neplăcute – să fie la îndemână, să nu le repete. A întins o masă împărătească chemându-și fii și fiicele. Niciunul n-a lipsit! Mezinul s-a uitat: ba în stânga – ba în dreapta! și mirat: „Tata?”, iar ea i-a răspuns:
– Cinstește-l! așa cum mă cinstești și pe mine. Ne-am intersectat odată și din dragoste ați apărut voi, într-o căruță plină cu flori. Ambii v-am iubit și vă iubim, dar fiecare în felul său. Voi nu aveți nici o vină, că noi, acum, mergem paralel! Când veți fi în lume, de-ți face bine – numele nostru va fi în slavă, de veți face rău – numai numele meu va purta povara! – că eu v-am născut și toți își aduc aminte de origine.
Au mâncat liniștiți, au băut un pahar și a fost veselie. Mare! Dar cea mai mare a fost a ei, fiindcă erau împreună ca frați. S-a ridicat în picioare să-i îmbrățișeze cu privirea și le-a spus:
– Valea, tot înainte! Vedeți linia orizontului? De acolo începe lumea voastră, s-o stăpâniți sănătoși și să vă câștigați pâinea cu sudoarea minții. Dacă vreți să vă căsătoriți e voia voastră, dar să vă luați pereche să fiți un întreg, să aveți ce discuta la bătrânețe și să vă susțineți. Și nu uitați! Să spuneți copiilor voștri, ceea ce s-a transmis în neam, din generație în generație – în relațiile cu ceilalți:
a) Să lăsați loc de bună ziua!
b) Să vă ridicați și să vă coborâți, după om!
c) Să nu vă puneți cu prostul, că prostul are mintea odihnită!
Lumina ochilor mei! cu bucurie: v-am îngrijit, v-am crescut aripi și v-am deschis Calea, iar casa mea e și a voastră, aici, ca să vă întoarceți „acasă”! Zburați, să vă înfruptați din libertate! Eu vă mulțumesc!
Oamenii-păsări s-au ridicat stol, au dat un ocol și-au plecat care încotro. Seara, ea s-a închinat: „Mulțumesc, Doamne, c-au zburat!” Și Domnului i-a plăcut și a zis: „Să fie spre înalt!”
Ziua a șasea
Timp berechet! Femeia și-a continuat studiul, propunându-și să aprofundeze arta, însă nu orice artă ci un domeniu în care și-ar fi găsit mai ușor locul, Arta Conversației. Și a trudit, trudit, trudit... până seara la asfințit, când a devenit expertă în mesajul subliminal. Atunci, s-a închinat: „Mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat, Doamne! dar eu...” Și lui Dumnezeu i-a plăcut strădania ș-a ’plecat urechea asupra ei... „Fie voia ta, femeie!”
Ziua a șaptea
Dumnezeu s-a odihnit. Oamenii s-au dus la biserică să I se închine... Și Domnului i-a plăcut! Și-i mai place ceva, dar nu spune: că cei desprinși din țărână spre zbor, deseori o invocă! și spun că este o „ea”; că nu are gen masculin. Ei nu știu cum arată, nici când vine. Ea însă îi știe, fiindcă fiecare are semnul Lui și ea îi „atinge” imperceptibil, iar pe cei sârguincioși îi susține asiduu – să ajungă pe culmile gloriei!
Rămâne doar o taină: „De ce, Dumnezeule, ai numit-o Muza?”
Cuvinte cheie :
da, mi-a plăcut geneza, ideea bună şi bine scris
Admirație.
Mulțumesc!
Augusta Cristina Călin a spus :
da, mi-a plăcut geneza, ideea bună şi bine scris
Mulțumesc!
Pop Dorina a spus :
Admirație.
Chiar așa: „De ce, Dumnezeule, ai numit-o Muza?”... numai tu știi explicația. Frumos, mi-a plăcut mult.
Chiar așa: „De ce, Dumnezeule, ai numit-o Muza?”... numai tu știi explicația. Frumos, mi-a plăcut mult.
Geneză parabolă din gama pesimistă... Adică din acea gamă din care numai femeia trage în credință la căruță, masculul luând doar partea leului. Și da, așa sfârșește, singur. În cazul de față nici nu se mai amintește de el, după separare și împărțire a bunurilor... Parcă e puțin cam, nedrept?
Desigur este părerea unei femei. Dacă ideea ar fi dezvoltată de un bărbat, cine știe cum ar suna. Poate invers... :)) Eu sunt de partea ta, oricum.
am încercat tot se putea, - am încercat tot ce se putea,
Am citit cu interes și plăcere,
Sofy
Mulțumesc, Sofy!
De ce pesimistă? După separare, iată un secenariu: Femeia a devenit „muză”, l-a inspirat pe bărbat și el s-a apucat de scris. :)
De ce nedrept? Inițial, Eva a fost „păcălită” de șarpe și s-a dus Raiul. Eu am schimbat, să mai fie și un lup mâncat de oaie. :)
Da, este o părere, dar asfel m-am gândit la geneza „M” - muza e doar de gen feminin. Dacă ideea ar fi dezvoltată de un bărbat, zic io, muza ar deveni femeia lui. :)
Nu încerc să ridic femeia în detrimentul bărbatului. Există destui bărbați care trag singuri la căruță și răzbat. Iubesc și bărbatul, și femeia! Am să mă gândesc să scriu o altă Geneză „M” - în care să fie un substantiv doar de gen masculin. Să vedem ce-mi zice Muza :)
Iscusit concepută geneza! :) Idee și veșmânt, marca Mihaela! Mi-a plăcut foarte mult!
Mulțumesc! Mă bucur nespus de popas și apreciere!
Corina Militaru a spus :
Iscusit concepută geneza! :) Idee și veșmânt, marca Mihaela! Mi-a plăcut foarte mult!
Mulțumesc frumos! Drag de popas!
Rădița Răpeanu a spus :
Ferice, de muza ta! Frumusețea narativă te amuțește! ...și domniei mele a plăcut, și domniei voastre se-nclină!
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor