Femeia care a blocat Facebook-ul

[Mihaela Suciu]

        Copilița cu gropițe și fără fundițe s-a smuls din mâna mamei, a fugit și s-a oprit uimită. În vitrină, ce să vezi! tot o copilă cu fluturași în codițe.

– Mami, mami! Vleau fundise!

        Primăvara și vara trecură, și primăvară și vară iară... Cu aceeași uimire, de astă dată, copila din vitrină o privi nedumerită:

– O, ce mare te-ai făcut!

– Stiu, vlei să pun un cântesel? Ba nu, tot se-am învăsat la glădinisă... (Ciripind de zor pe păsăreasca sa „asa” și-a descoperit cel mai îngăduitor spectator ascultător; nu mișca și nici ochii nu-și clipea.)

         Primăvară și vară, și primăvară și vară, iară și iară, și pași către școală primară și în final o fată îmbujorată călărea un Pegas roșu, când la trap, când la galop. Și ce galop! Și stop. Încet la geam:

– Vrei să-ți spun un secret? Nici în visul cel mai cel, nu gândeam c-o să primesc cea mai frumoasă bicicletă.

– O, da! E recompensă pentru premiu? – a întrebat-o școlărița-manechin uitându-se fix la coronița din mâna sa.

– Da... nu, nu! Adică, am luat locul întâi, dar cadoul l-am primit fiindcă acum i-a venit timpul – așa mi s-a spus. Pentru premiu am primit coronița! Mă bucur că și tu ai una la fel! Ș-a dat un rond, când la trap, când la galop, de-i se ridica fustița...

        Rond după rond în timp și-n anotimp, o elevă creștea văzând cu ochii, iar cealaltă se lungea făcând fețe-fețe schimbându-și garderoba. „Ah!” – a zis adolescenta când a zărit-o: „Ce rochie frumoasă, ce elegantă ești! Vreau să fiu o lady... Ceilalți râd de mine, că-s sărăntoacă!”

– Vino, sărăcuța de tine, să-ți dezlipesc eticheta! Cine te pune s-o lipești pe inimă? Să știi că și eu aș dori să mă plimb printre oameni măcar o jumătate de oră... în iubire să respir, să mă drăgostesc!

În locul ei, s-a plimbat adolescenta. Inspirând și expirând, s-a făcut femeie și i-a șoptit supărată:

– Nu, nu! Să nu-i iubești! Tu le dai totul și ei te rănesc. Îți spun eu sigur... Tu nu știi!

– Ba știu! Oprește-te! Stai așa ca mine! Privește-te! Nu, nu în vitrină, în tine... Cunoaște-te și iubește-te, ca să poți iubi lumea! Poți?... Râzi tu prima de tine, ca să le poți zâmbi altora. E greu?... Crede în tine, ca să poți avea încredere în ceilalți! Și nu-ți trebuie mulți, doar o mână, cât să te susțină...

        Susținându-se, ba de ea, ba de alții, adulta, treptat-treptat, se înțelepți și într-o zi sosi la magazin. Avea o mână de bani.

– Sunt fericită! Fe-ri-ci-tă! Ieee!

– ???

– Azi, am dat primul autograf! Părinții s-au emoționat când le-am oferit cartea și le-am spus: „Pentru răbdarea, strădania și iubirea voastră! Vă mulțumesc!” și...

– ?

– Mama a plâns, iar tata a râs: „Valea!”

– Acum, vrei să-mi cumperi rochia, să fii elegantă, nu?

– Nu! Am venit să-mi iau rămas bun și să-ți mulțumesc! Azi, am tot ce-mi doresc, pot să zbor prin file de carte, să cotrobăi prin lume toate poveștile și să le trăiesc așa cum sunt, unice. Plec! cântând pe aripi de vânt, să râd, să plâng, să visez... Nu știu când mă întorc. Poate te regăsesc sau nu! Te superi dacă mă maimuțăresc în fața ta? E doar o toană, așa, de copil. Mă lași? Hai, lasă-mă! de dragul zilelor când anii erau fără toamne și fără ierni...

        Se lăsa înserarea pe stradă. Două puștoaice butonau de zor un telefon făcându-și selfiuri, ici și colo. Și colo, clic! Au privit și au râs: „Ce babă haioasă!” și s-au dus, clic! și colo, spre apus.

 

        Na! De atâtea like-uri, a doua zi, s-a blocat traficul... dar nu și în al nouălea cer! Acolo, pe-o coadă de mătură (luată pe un pumn de firfirei, de un ban, de câțiva lei), vâââj! în sus-sus... și jap! în jos-jos, o vrăjitoare chiuia: „Iuhuhu!” – bucurându-se de ea, ca de cea și cea mai cea – jucărie... Habar n-avea! că Internetul o făcuse de ieri... vedetă!

 

[Ion Lazăr da Coza]

Mai ai puțin, puțin de lucru la redactare.

Textul? Interesant, bine construit...

Succes!

da Coza

[Mihaela Suciu]

Am distribuit link-ul prietenilor și ei l-au distribuit mai departe. În felul acesta, prietenii-prietenilor pot intra pe „Însemne Culturale” să citească și alte postări interesante. Am primit un mesaj: „Dacă femeia din postare a blocat facebook-ul, atunci tu eşti Femeia care a deblocat imaginația şi a dat frâu liber viselor şi dorințelor ce dorm în mine... am citit cu mare plăcere.” Vreau ca textul care dă frâu liber imaginației, să fie redactat corect; îi dă eleganță, prestanță. Cu succesul stau bine, nu? :), dar cu redactarea ba!... Off! Nu văd ce, eu m-am străduit, știu că mai am de învățat. Vă rog, mă ajutați? Poate și alții sunt interesați de o redactare corectă. Eu primesc cu plăcere lecții de la specialiști pentru că nu mi-e rușine să recunosc că nu sunt perfectă, dar vreau să învăț!
Eu vă mulțumesc!