despre ploaie, pinguini, butoaie și singurătate

[Nuța Istrate Gangan]

Ieri, cineva, absolut întâmplător, mi-a adus aminte de pinguini şi de butoaie.

Toamna era anotimpul preferat al tatălui meu. Anotimpul când îşi culegea via şi îşi pregătea îndelung, minuţios şi profesional, cu pălăria dată pe spate, butoaiele.
Am zâmbit amintirilor şi m-am gândit că aceasta era singurătatea lui preferată. Atunci când îşi veghea vinul. Și atunci când îsi oprea bicicleta la marginea lanului cu porumb necopt încă, inspectând recolta, așteptînd desăvârșirea.
Odată l-am vazut cum strujea un știulete tânar, cum a curățat câteva boabe pe care, cu un singur gest, le-a aruncat în gură. Făcea asta și cu strugurii verzi.
,,Sunt apoși strugurii anul acesta, a plouat prea mult,,
,,E dulce porumbul anul ăsta. Dar cam uscat,,
Nu ne săruta niciodată la culcare. Nici măcar nu ştiam că există noţiunea.
Dar ştiam că ne iubeşte.
 ,,Pe copil trebuie să-l săruţi numai când doarme,, obişnuia să spună.

Senor Elias a murit acum câteva zile. Ştiam că zilele îi sunt numărate, avea peste 90 de ani, vorbisem cu el doar cu două săptămâni înainte,
Era primul om căruia voiam să-i dăruiesc un volum din poeziile mele în engleză.
,,Tu eşti my Gabriela Mistral,, obişnuia să îmi spună.
A murit înainte să mă citească.
,,Cum îţi merge cu cartea în engleză, draga mea. Când o s-o citesc şi eu?,,
Venea să îşi ia medicamentele, palid, slab, cu ochii aceia de o culoare moale și incertă, însoţit de surâsul blând al soţiei lui.
Surâs la umbra căruia a trăit şaptezeci de ani.
Aşa că prima mea carte în engleză va fi dăruită soţiei, o doamnă distinsă care scrie poezie şi este o autoare publicată în Chile.

Ştii...și mie îmi plac pinguinii...

Ieri am primit un mesaj de la un profil fără profil.
Nu ştiu cine este, nu m-am străduit să aflu. Voia doar să vorbească cu cineva despre orice.
Cu pragmatismul meu specific, m-am gândit că poate e un disperat ca mulţi alţii, care se ascunde sub un profil fals, fie de nevastă, fie de vecini, de el însuşi, naiba ştie...
Apoi m-am gândit că este unul dintre cunoscuţi, ascuns sub un profil fals şi că vrea să încerce puțin marea cu degetul...
Dar, acolo, în adâncul meu, am ştiut că numai un om al naibii de singur (cunoscut sau nu), unul care nu ştie ce naiba să mai facă cu singurătatea, ar putea să ceară unei străine(sau nu) să-i fie ,,amică şi confidentă,,.

Plouă monoton de ore bune. Este ciudat cum ploaia îmi adânceşte dorinţa de intimitate şi de singurătate în acelaşi timp. Există un alt fel de singurătate, pe care dacă nu l-ai simţit niciodată, înseamnă că nu ai reuşit să coborî încă,  adânc în tine însuţi.
Ploaia aceasta mă amăgeşte cu puţină toamnă, dar eu ştiu mai bine. Este o depresie tropicală care vine doar ca să-mi adâncească mie dorurile şi dulcile mele depresii tomnatice şi pretenţioase.

[Corina Militaru]

Superb, Nuța! Prima lectură pe ziua de azi, mi-ai desfătat sufletul :)

[Sofia Sincă]

Singurătate și melancolie... Fiecare cu singurătate lui. Uneori face bine, alteori e tare nesuferită.

Ai alcătuit câteva profile de singuratici, pe capitole de vârstă și de poveste. De fapt singurătatea este aceeași, diferă doar modul de a o suporta.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc, doamnelor:)

[Ion Lazăr da Coza]

naiba știe \ al naibii \ ce naiba în doar două rânduri.

Grafic, e de lucru! Apropo, ieși pe stradă machiată doar la un ochi?

Mi-a plăcut.

da Coza

[Nuța Istrate Gangan]

yeah... si sa vezi ce bine arat...:*)

Ion Lazăr da Coza a spus :

naiba știe \ al naibii \ ce naiba în doar două rânduri.

Grafic, e de lucru! Apropo, ieși pe stradă machiată doar la un ochi?

Mi-a plăcut.

da Coza