Cunoaşteţi sentimentul?

[Ioniţă Gabriela]

             Cunoaşteţi  sentimentul,  când vă permiteţi  luxul de-a lenevi până la prânz, în singura zi liberă din săptămână, iar cineva vă  bate în geam, în două rafale a câte trei ciocănituri, apoi una de şapte, menite a trezi şi morţii: cioc, cioc, cioc ?! Nu?! Poftiţi la mine!

          Dimineaţă de iarnă. Duminică.  Nu-i ora opt, pentru că este şapte. Trece autobuzul. Mă cuibăresc în braţele soţului, încântaţi amândoi de răcoarea dimineţii şi căldura aşternutului, o fericită simbioză ce-i animă pofta de viaţă a lui meu, încât o parte a trupului său intră într-o plăcută  stare de agregare de la solid la foarte solid. Mă las dezmierdată şi,  Doamneee!, că mult mai promite! Visele mele prind aripi, raţiunea  - ducă-se pe câmpii, o adun eu mai târziu, apuc o firimitură de plăcere, un pupic pe gât şi un susur de vorbe dulci la ureche, când fereastra dormitorului prinde-a bâzâi:

-                     Cioc, cioc, cioc! Cioc, cioc, cioc! Cioc, cioc, cioc - cioc, cioc, cioc, cioc! Dormiiiiţi?

-                     Mama!  zice soţul îngăduitor că-i mumă-sa. Vezi ce vrea şi vino repede înapoi. Îmi face şmechereşte din ochi, îi trimit şi eu o bezea prin aer şi dau zor să-i deschid uşa soacrei.

          Rotunjimile şi viteza dumneaei de circulaţie implică să ţin uşa deschisă cât să scadă temperatura din casă cu unşpe grade.

-                     Nu-i friguţ? mă  întreabă în loc de „ Bună dimineaţa “. Am rămas fără zahăr, pentru cafea…tu ai servit-o?

I-aş răspunde că da, îi spun totuşi că nu, mergem în bucătărie şi pun de cafea. Cum pot doi oameni care se presupune că dorm să-ţi răspundă dacă dorm, e un mister pentru mine, totuşi nu-ndrăznesc s-o rog a mi-l elucida.

          -Să nu o faci prea tare, te rog frumos, doar două linguriţe. Poate joaca neconsumată din dormitor sau preţiozitatea cu care m-a rugat frumos mă duce cu gândul la cucută.

          (- Oare două linguriţe i-ar fi de-ajuns? )

          -Ne-ntoarsă am dormit azi-noapte, ne-n-toaaarrr-să! graseiază mama soacră .O sună pe vecina Angela că serveşte cafeaua cu „Găbiţa” , timp în care sporesc, în gândurile mele,  numărul linguriţelor de cucută. Doamne, iartă-mă!

          După două ore, în care m-am updatat cu ultimele noutăţi de la Antena 3, mămicuţa soarbe penultima gură de cafea (vă jur că i-am pus doar o ceaşcă, nu tot barajul Vidraru! ) , iar soţul meu, sătul de aşteptare , cu toate agregatele în retragere, intră în bucătărie.

          - Aaaa, bună dimineaţa, domnule director! Ne-am treziiiit? Ar trebui să scriu un doctorat, pentru a reda măcar la juma de preţ  toate inflexiunile folosite pentru cuvântul  ,, director “ .

          Urmează cinci minute de curtoazie,  în care soacra îi spune că am stat de vorbă ,, ca fetele”, eu aprob,  apoi o conducem amândoi bucuroşi până la poartă şi mi se pare că străbat deşertul până îmi văd musafira dincolo de ea. În timp ce musafira îşi mănâncă băieţelul din ochi, băieţelul îşi pierde ochişorii în spectacolul hibernal , rupt parcă din basme, şi glăsuieşte:

-         Merge de-o plimbare… la Neamţ… la Vicov, unde vreţi. Mergeţi?

Nu aş băga mâna în foc pentru cunoştinţele lingvistice ale bărbatului meu, nu ştiu dacă deţine proprietatea tuturor cuvintelor, dar ştiu cu siguranţă că face diferenţa dintre “Mergi, nevastă ?”  şi “Mergeţi? ”

        Să mă închin la toţi sfinţii nu am timp, dar speranţa moare ultima:

-         Doamne …

-         Ei, mai odihniţi-vă şi voi, de mâine iar o luaţi pe drumuri, spune socruţa mea înţeleaptă.

-         …ajută-mă! continui eu rugăciunea.

-         Da dacă vreţi voi, mergem mamă, mergem!

-         Amin!

         

 

 

[Mihaela Suciu]

Simpatică, simpatică! Nu soacra, proza! :) M-a destins enorm!

Eu nu cunosc sentimentul și nici n-o să-l cunosc. Probabil sunt directă (prin glume evident) și indirect omul își știe locul. Un „șefuț” a primit un răspuns direct din partea mea și toți care erau de altă părere, alta de cât a lui, au fost întrebați dacă sunt rude cu Suciu :) A fost cea mai faină replică pe care am auzit-o și uite cum eu mi-am mărit neamul :)

Să auzim de soacră. Mai scrie!

[Ioniţă Gabriela]

-bucuroasă de semnul tău, Mihaela! ( te invit la mine!!!!)

[Mihaela Suciu]

Dacă vin eu, mă ocup eu de soacră :)


Ioniţă Gabriela a spus :

-bucuroasă de semnul tău, Mihaela! ( te invit la mine!!!!)

[Pop Dorina]

Stau să mă gândesc dacă s-o trimiți la mine, fiindcă și eu toată viața „am fugit” de soacră...

P.S. Totuși pentru o cafea și-o gură de vorbă... merge.

[Sofia Sincă]

Nora și soacra... dintotdeauna s-au deranjat, nu s-au suferit. Aici un mic episod ironic, hilar.

Ar fi bine dacă ai aranja puțin punctuația, în sensul de pauze între ele și linia de dialog.

Am citit și m-am amuzat, chiar dacă e umor negru :))

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

LIKE!faina!

[Ana C. Ronescu]

Citit și recitit cu multă plăcere. Felicitări! :)

[Ioniţă Gabriela]

Sarbatori cu Lumina, sanatate,belsug in suflete si pe mese .Paste fericit!

[Chris]

încet, încet se conturează o lucrare despre soacre

citit cu plăcere...

[Agafia Drăgan]

Uf, soacrele!  Lecturat cu placere. Sunt soacra dar...

[Ioniţă Gabriela]

Hristos a Inviat! multumesc pt lectura si semne....( acusica ajung si eu soacra....mai vedem atunci!)