Cap.15. Insula Magică a Fericirii

[Nicolae Sărătean]

       

                     15 Sultanul Sweet Aladdin

                    Magul, începuse clasa a-XII-a. Iubita lui Orhidelia, era plecată cu părinţii săi la bunici, astfel singur fiind, într-o sâmbătă după-amiază puţin plictisit, aşteptând parcă o pată de culoare pentru acea zi, a decis să dea o raită prin oraş. Îşi sună câţiva prieteni şi se întâlniră la o terasă într-unul dintre frumoasele parcuri din localitate şi dintr-o vorbă într-alta, aflară de un mare bal la liceul pedagogic, mai explicit, balul bobocilor ce se organiza în fiecare an, la începutul cursurilor de toamnă.

                 De obicei la asemenea baluri participau atât elevii, cât şi profesorii liceului, se organizau diferite concursuri şi probe de dans, în vederea desemnării titlului de miss şi mister Boboc şi se ofereau premii câştigătorilor. La fel era o bună ocazie de a cunoaşte noile fete venite în oraş deci nu mai stau pe gânduri şi fiecare plecă la casa lui să se îmbrace, adecvat, pentru această deosebită ocazie.  Fixară ora opt şi locul, poarta principală a liceului, apoi se despărţiră.
              În astfel de ocazii şi în regimul comunist ce exista pe atunci, o ţinută adecvată pentru un băiat şi mai ales de clasa a-XII-a,nu putea să fie prea ieşită din comun, dar cum magul era  cam extravagant în domeniul vestimentaţiei, nu-i plăcea să se îmbrace stilul pinguin, adică la fel cu ceilalţi.  Cu ajutorul magiei şi imaginaţiei îşi croia singur cele mai sofisticate modele de haine. Aşadar îşi puse o pereche de şalvari din catifea reiată foarte fin, de culoare bej spre portocaliu, având două petice negre ce începeau de la genunchi pâna la bază, cu tivurile maro închis, unde fondul era portocaliu, şi portocaliu, unde era negru. Curgând peste pantaloni, îmbrăcase un tricou de culoare portocaliu, cu o diagonală lată de vreo cinsprezece centimetri, atât în faţă cât şi la spatele tricoului, vopsită în negru. Această fâşie fusese decupată cu foarfeca, vopsită cu galus,( un tip de vopsea ) şi apoi tivită şi recusuta pe acelaşi tricou. Hainele, se cumpărau mereu cu câteva numere mai mari, astfel după tivurile duble făcute şi câteva buzunăraşe aplicate şic, de obicei din piele, reveneau la talia dorită. Metoda, o învăţase de la o bună colegă de clasă, care era pasionată de croitorie şi cu care experimentau adeseori, inventând modele unice de veşminte. Mânecile la fel erau vopsite în două culori, una portocalie şi cealaltă neagră şi la bază tăiat în franjuri, lungi de vreo douăzeci de centimetri. O centură lată din piele neagră cu o mulţime de buzunarase, plină de lanţuri şi împletituri care-i atârnau într-un semicerc pe partea dreaptă peste şold, completa de minune deosebitul costum. Vestimentaţia se încheia cu o pălărie cubaneză de piele maro închis, cu o dungă portocalie la bază, cravată de piele în aceleaşi culori, puse în diagonală şi încălţat cu renumiţii bascheţi chinezeşti din acele timpuri adaptaţi cu noi culori şi cusături, bucăţi de fermoare lipite de-a lungul găurilor pentru şireturi, acoperându-le şi dându-le astfel un aspect mai mult decât estetic, vopsiţi în acelaşi ton cu negru şi portocaliu. Părul ridicat într-o creastă laterală, terminându-se într-un imens breton curgând pe cealaltă parte, acoperindu-i un ochi şi jumătate de faţă, vopsit în mov(această culoare se obţinea cu ajutorul hârtiei tip indigo şi se spăla foarte uşor) cu câteva şuviţe galbene, adică putea să intre oricând într-o arenă de circ neobservat, dar nu într-un liceu pedagogic care era considerat elita şcolilor din acele timpuri, unde fetele erau educate încă după stilul mânăstiresc.
                    Se întâlniră cu toţii la poarta liceului, prietenii magului îl priveau cu invidie şi totuşi puţin satisfăcuţi fiind siguri că nu va putea intra aşa (nu cunoşteau puterea baghetei). În acele timpuri exista un portar foarte sever care avea ordine stricte de la organizatori, pe cine să lase înăuntru şi pe cine nu, astfel se gândeau cu toţii că magul nu va reuşi să intre, echipat de acest mod...
                   Se înţelese cu un tovarăş, ca odată intrat să-i deschidă un geam de la o clasă şi făcură întocmai, încât până la urmă reuşise să intre fără prea multe probleme, în sala balului.
Aici se pierdu în mulţimea selectă crezând că trece neobservat, dar toţi ochii participanţilor îl urmăreau şi în special ai profesorului desemnat cu ordinea şi buna desfăşurare a acestei frumoase activităţi.
                   Nu pierdu prea mult timp, invită repede o fată şi începu cu aceasta un nebunesc dans. la acea vreme, fox-ul, combinat cu break-dance, erau la modă şi magul se pricepea de minune, dansul era unul dintre punctele lui forte. Deoarece aveau nevoie de mult spaţiu, în curând se formă un cerc destul de mare, astfel, dacă până acum mai exista cineva care nu l-a văzut, în mod sigur atenţia i-a fost captată. Profesorul gardian îl urmărea de aproape aşteptând să termine dansul. Magul făcea piruete, lansând fata, se înclina prin mişcări de balet(era un bun cunoscător pentru că luase lecţii private), se termină piesa, făcuse o reverenţă şi pe când să-i mulţumească fetei pentru dans şi să o sărute, o mână nevăzută îl agaţă de guler şi aproape pe sus, îl purtă, afară din sala balului şi de aici în biroul directorului liceului.
                 Totul se întâmplă atât de rapid, că nu avu timp să reacţioneze sau să facă uz în vreun fel de magie.
                După câteva minute de aşteptare în spaţiul direcţiunii, uşa se deschise din nou şi de astă dată intră directorul însuşi, împreună cu gardianul, ţinând de guler alt musafir nepoftit, aruncându-l lângă mag şi mormăind amândoi în acelaşi timp, cuvinte nu prea ortodoxe la adresa mamei flăcăului.
             - Uite aici ! spuse directorul privindu-l pe mag. Ti-am găsit fratele şi ţi l-am adus să-ţi ţină companie! Fir-ar mămicile voastre să fie că parcă aţi scăpat de la balamuc! Părinţii voştri ştiu unde sunteţi? V-au văzut când aţi ieşit din casă? De la ce şcoală veniţi şi de pe ce planetă, că pe aici eu încă (şi am deja o onorabilă vârsta) nu am văzut asemenea specimene! spuse directorul simulând o frumoasă şi interesantă criză de nervi. Aveţi impresia ca-ţi venit la carnaval? Acesta este cel mai onorabil, select şi căutat liceu din întreg judeţul. Cum v-aţi permis să murdăriţi cu vestimentaţia voastră de circ, curata imagine a scolii noastre? Cum au intrat ăştia aici? se răsti apoi profesorului gardian. Portarul ăla ce păzeşte? Haide să mai dăm o raită, să vedem ce mai pescuim! Între timp voi să-mi scrieţi aici frumos numele, adresa şi nr. de telefon al părinţilor înainte să sun la poliţie să vă identifice! Îşi mai descărcară puţin necazul, aruncându-le celor doi o mulţime de vorbe de ocară, gesticulând a lehamite, ieşiră apoi, încuind uşa în urma lor.
                Cei doi flăcăi, se priviră un timp inspectându-se în tăcere. Se cunoşteau din vedere, doar că până în acest moment nu prea avură tangenţe. Privindu-l, magul, mai, mai, simţi în inimă ceva sentimente de invidie.
                 Imbrăcămintea acestuia, era egala, sau aproape o depăşea pe a sa în frumuseţe. Era încălţat cu cizme lungi de piele cu vârfurile puţin îndoite, de culoarea cafelei cu lapte. O pereche de şalvari, negri, de o catifea reiată destul de fin, cu o mulţime de buzunare şi buzunăraşe. La brâu, purta o centură lată de piele cu vreo  câteva lanţuri şi împletituri de metal, mătase şi piele, un tricou roşu fără mâneci tăiat în câteva locuri şi cusut de mână, cam la fel ca al magului, terminându-se în franjuri ce-i coborau spre genunchi. Acest tricou era plin cu inscripţii interesante scrise în chineză, peste tricou purta o vestă din piele neagră şi pe spatele căreia era desenată zvastica naziştilor. Cravata împletită foarte fin în piele şi şnur de mătase,  la gât, câteva lanţuri mai subţiri şi unul enorm, terminând într-o uriaşă cruce argintie de vreo cincisprezece centimetri pe care scria ,, Lobe den Herrn”(Domnul fie lăudat), cercel în nas şi în lobul urechi drepte. Părul tapat şi ridicat în sus ca la electrocutaţi, vopsit în culorile curcubeului, din care curgeau două codiţe împletite şic, una ce-i atârna pe frunte şi cealaltă puţin mai lungă pe spate. Toate acestea i se asortau cu mustaţa şi cele câteva fire de păr din barba tip cioc, creându-i cu adevărat, o imagine, magică.
                  Magul începu să zâmbească recunoscându-l pe dată. Sweet Aladdin nu-l recunoscuse încă, aşadar fără niciun cuvânt, scosese bagheta şi-l atinse uşor pe umăr. Chipul i se destinse într-un zâmbet larg dezvelindu-şi dinţii şi  frumosul sultan, exclamă iluminat fiind, privind in jurul sau:
                 - Maagule! Ce lampa mea facem noi aici? Unde suntem? Iar te-ai jucat cu bagheta? ai, ai! Îl privea râzând cu gura până la urechi cu ochii măriţi de mirare, ca de o glumă bună. Memoria îi revenise pe dată, se trezi din visul pământean privind la costumaţia magului apoi la a sa, izbucnind într-un hohot de râs, că se zguduiră toate rafturile din biblioteca directorului.  Magul, îl mai atinge odată cu bagheta, ca să nu-şi piardă memoria actuală cu experienţele şi viaţa pământeană, apoi se înţeleseseră zâmbind din priviri. Sweet Aladdin se agăţă de braţul său şi se făcură nevăzuţi, dispărând în eter. Cât ai bate din palme se materializară pe Insula Magică a Fericirii.
                   După ce-şi povestiră puţin vieţile pământene şi experienţele, vizitându-şi toţi prietenii de pe insulă, Sweet Alladin intră din nou în posesia covorului zburător şi a lămpii. Verifică buna funcţionare a celor mai importante accesorii, apoi îşi freacă puţin lampa, nerăbdător să-i povestească şi duhului aventurile de pe Pământ. Duhul ieşise, îl salută, bucuros şi-l întrebă dacă are vreo dorinţă. Sultanul îi răspunde:
                  - Stai liniştit! Verificam doar buna funcţionare a lucrurilor. Îi istorisi cu lux de amănunte ultimele sale peripeţii, apoi făcu o tură cu preşul pe deasupra insulei şi se întoarse satisfăcut dinaintea magului Ţânţărin.
                   - Majestate! Toate funcţionează perfect, deci ce misiuni urgente avem?
                   - Alteţă! înainte de toate, ţin să-ţi spun că mă bucur nespus fiind, din nou împreună. Misiunea noastră, este de a găsi toţi membrii consiliului de administraţie a insulei, după cum ştii, sunt reîncarnaţi pe Pământ şi trebuie treziţi la realitate, astfel îşi continuă somnul neştiind cine sunt şi ce roluri importante au în acest univers.
                   - De acord! Aşa vom face , dar cum îi găsim? Pământul are deja o populaţie de aproape şapte miliarde de oameni. Cum îi vom detecta?
                  - Alteţă, nu uita că avem un covor magic, zburător şi fermecat, lampa cu duhul şi bagheta magică! Vei vedea în curând, ce uşor îi vom găsi.
                    Spuse acestea, urcară împreună la bordul de comandă al preşului, magul îi dăduse sultanului nişte coordonate, acesta le introduse degrabă în computerul de bord şi cât ai bate din palme, se făcură nevăzuţi între dimensiunile universului, în marea misiune de căutare şi iluminare a membrilor consiliului de administraţie, a Insulei Magice a Fericirii.

[Sofia Sincă]

Şi aici ai parte de admiraţia mea. Facem cunoştinţă şi cu talentul autorului în confecţii vestimentare. Povesteşti costumul magului cu lux de amănunte şi cu talent. Îl am în imagine pe costum, costume de fapt. Şi foarte interesant, magul trăieşte în două lumi. Când  nu-i convine cea pământeană se transbordează pe insula lui fericită... Bună idee... Ce bine ar fi să putem face toţi asta! Iar povestirile adolescentine sunt picante şi relaxatoare.

magul făcea piruete,- după punct se cere majusculă

o mână nevăzută îl agaţă de guler şi aproape pe sus, afară din sala balului şi de aici în biroul directorului liceului. - se cere predicatul verbal în fraza a doua: ''şi aproape pe sus îl poartă afară...'' sau altfel.

Plăcere deosebită la lecturat, Sofy!

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc Sofy, am corectat deja! Chiar nu ştiu cum mi-au scăpat aceste greşeli...  Observ că nu reuşesc să las un text "fără greşală" şi chiar nu-mi dau seama, nu le văd! Mereu recitesc şi corectez de căteva ori şi totuşi îmi scapă... Îmi eşti de un ajutor enorm! Spiritul tău de observaţie, este un "don"! :)

Cu admiraţie şi prietenie,

Sofia Sincă a spus :

Şi aici ai parte de admiraţia mea. Facem cunoştinţă şi cu talentul autorului în confecţii vestimentare. Povesteşti costumul magului cu lux de amănunte şi cu talent. Îl am în imagine pe costum, costume de fapt. Şi foarte interesant, magul trăieşte în două lumi. Când  nu-i convine cea pământeană se transbordează pe insula lui fericită... Bună idee... Ce bine ar fi să putem face toţi asta! Iar povestirile adolescentine sunt picante şi relaxatoare.

magul făcea piruete,- după punct se cere majusculă

o mână nevăzută îl agaţă de guler şi aproape pe sus, afară din sala balului şi de aici în biroul directorului liceului. - se cere predicatul verbal în fraza a doua: ''şi aproape pe sus îl poartă afară...'' sau altfel.

Plăcere deosebită la lecturat, Sofy!

[Corina Militaru]

Ramasesem in urma cu lectura. Am recuperat.

Cred ca, in spatele cuvintelor se ascunde o filozofie pe care ne-o dezvalui picatura cu picatura, amestecand dozele cu mult umor asa cum se amesteca un medicament cu zahar pentru a fi inghitit mai usor. 

Admir imaginatia si ideea. 

Cu prietenie,

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc Corina, ce suntem dacă nu pete de culoare pe tabloul infinitului...

cu preţuire.

Corina Militaru a spus :

Ramasesem in urma cu lectura. Am recuperat.

Cred ca, in spatele cuvintelor se ascunde o filozofie pe care ne-o dezvalui picatura cu picatura, amestecand dozele cu mult umor asa cum se amesteca un medicament cu zahar pentru a fi inghitit mai usor. 

Admir imaginatia si ideea. 

Cu prietenie,