Calea fără întoarcere

[Exemplu de Titlu]

Calvarul din vremurile noastre apropiate

Ute Gerhardt și Thomas Karlauf au publicat în 2009, la Ed. Propylaeen din Berlin o carte, care a fost tradusă în română , sub titlul „ Cale fără întoarcere”, la Ed. Hasefer ( traducerea – Anat Shilon, redactor Ileana Buculei). Este vorba despre pogromul din Germania lui Hitler, cunoscut în istorie ca „ Noaptea de cristal”, din 9/10 noiembrie 1938. După circa un an și jumătate de la Pogrom, sociologul american Edward Hartshorne a inițiat o campanie pentru a aduna mărturii de la victime – supraviețuitori, din care rezultă atât sălbăticia executanților naziști, dar și participarea cu compasiune a unor cetățeni germani la suferințele unei populații pașnice , parțial asimilate „patriei”, dar ce patrie? Este de neînchipuit ca oameni care au trăit, ei și antecesorii lor în mod armonios, cu bună credință în mijlocul unui popor cu o tradiție culturală de nivel european să fie batjocoriți, uciși, amenințați cu moartea sau izgonirea, jefuiți ca în codru numai pentru că un evreu, la Paris a atacat un diplomat al Celui de al Treilea Reich. Un pretext și nimic mai mult. Este vorba de evreul polonez Herschel Grynszpan care a atacat cu pistolul pe secretarul Ambasadei germane de la Paris, pe motiv că părinții, familia sa , ca și mulți alți evrei au fost izgoniți din Germania . Era un gest de disperare. Pentru Hitler și regimul său, incidentul a venit ca o mană cerească. Au mai fost asemenea incidente, la persecuția antievreiască practicată de naziști au existat și răspunsuri. Pentru ministrul Propagandei, Goebbels era o ocazie „astrală”, furia germanilor putea fi lesne canalizată spre un pogrom, care a și fost înfăptuit în următoarele 48 de ore. Încă în 1937, acest mărunt diavol, atât fizic, cât și moral nota în Jurnalul său – „Evreii trebuie izgoniți din Germania și din toată Europa”. Deși avea în spate studii serioase de istorie, filozofie, Goebbels era un fanatic greu de înțeles sub aspect uman. Ca și întreaga camarilă strânsă cu atenție de |Hitler în jurul său. Noaptea de 9/10 noiembrie a fost marcată de atacuri, spargeri a numeroase magazine ale evreilor ( de unde și denumirea „ Noaptea de cristal” ) , iar în dimineața zilei de 10 noiembrie , sinagogile din Germania erau în flăcări. Din Evul Mediu, se știe, sinagoga era privită de fanaticii ultrareligioși și de ignoranții subdezvoltați moral drept un lăcaș al păcatului veșnic. Viteza de reacție a aparatului de propagandă , nazist, ca și a trupelor SS și poliției germane a întrecut și puterea de înțelegere a unui slugoi mai puțin exersat, ca mareșalul Goering, care se gândea la măsuri de amendare a evreilor, pentru acumularea unor valori și sume necesare pregătirii militare. Deportări în lagăre, execuții au urmat imediat primului val pogromist. Evreilor li se cereau și „despăgubiri” și, totodată, să părăsească Germania. Un absurd total și semnificativ. Populația nu era pregătită așa cum își dorea Goebbels, se mai făceau glume, se mai râdea pe seama propagandei deșănțate, vinovăția evreilor pentru orice criză, catastrofă naturală, etc. era încă o temă de distracție. Anii următori au arătat că nazismul nu era un circ, un joc al pasiunilor necontrolate. Totul era bine planificat. De aceea , nici opinia publică din țările Europei de Vest, în special, nu era conștientă de apropierea uraganului care nu alegea în drum numai evrei. Era vorba de distrugerea unei tradiții de cultură și civilizație. În Pogrom au fost uciși „numai” 400 de evrei, alți 30.000 au fost internați în lagăre, zeci de mii s-au refugiat din Germania, patria pe care o iubiseră cu sinceritate. Din cele 683 de mărturii adunate de sociologul american care nu a mai apucat să facă publice documentele, autorii cărții au selectat 21 și au schimbat titlul din „ Viața mea în Germania înainte și după 30 ianuarie 1933” ( data numirii lui Hitler drept cancelar) , în „ Calea fără întoarcere”, concentrându-se pe evenimentele legate de „Noaptea de cristal” și perioada următoare.Cartea cuprinde trei capitole și în fiecare apar mărturii ale celor care au avut de suferit – Teroarea, În lagăre și Înaintea emigrării. Sunt mărturii scrise fără nici un adaos „literar”, pur și simplu ce s-a întâmplat în fiecare etapă.O întreagă epopee a manuscriselor – mărturii de la studiul sociologului american, documente oficiale, trecând printr-o bogată bibliografie prezentată în finalul cărții, apoi la alcătuirea unei cărți cu o tematică delimitată la un segment de istorie aproape contemporană ne dovedește cum se poate dovedi clar vinovăția unui sistem represiv și antiuman și , sperăm, cum se poate combate primitivul negaționism practicat cu mizeră perversiune de apărători ai unei ideologii care poate renaște oricând , sub alye forme, căci ura dintre oameni a fost sădită, probabil, încă de la apariția primilor bipezi humanoizi. Datoria noastră, a celor care își respectă condiția umană este să nu cedăm la șantaj și minciună.
BORIS MARIAN

[Ionel Mony Constantin]

 In condiţiile in care toţi creştinii sarbatoresc Slavitul Praznic al Naşterii Domnului, cred ca acest text prin specificul său işi gasea cu mult mai bine locul la "dezbateri politice".