Muma-Pădurii locuia, de ceva vreme, într-o căsuță de chirpici. Fusese un adevărat chilipir și singura investiție cumsecade din pensia ei nesimțită, de personaj negativ. Restul, îl tocase mărunt pe mături, vopsele de păr, capoate de atlas și dinți de porțelan dar, nu regreta. În serile blânde se cățăra pe horn cu buzunarele doldora de popcorn și ochelarii 4d prinși în elastic, de unde vedea tot ce mișcă în curtea castelului.
Doar de dragul vremurilor de odinioară - altfel, Făt-Frumos murise de mult iar Cosânzeana era plecată la băile ei anuale de nămol, la Techirghiol. Se zvonea că, trezindu-se tânără vădană, cedase în cele din urmă stăruințelor lui Statu-Palmă-Barbă-Cot și se măritase cu acte, la primărie, numai după ce acesta îi promisese că o va interna pe Fetița cu Chibrituri, fiica lui din prima căsătorie, într-un centru de piromani. În cinstea ei, totuși, când li s-a născut unicul copil, tot o fată, au botezat-o Cenușăreasa. O nefericită! După ce a părăsit-o Prințul, combinat cu una dintre surorile ei vitrege, se zice că se plimba zi și noapte într-un dovleac tras de Motanul Încălțat în condurii ei de sticlă. Dăunăzi, chiar, la intersecția Pădurii de Argint cu Tărâmul Celălalt, nerespectând culoarea roșie a semaforului, s-a ciocnit violent cu Zmeul, care zbura, regulamentar, din sens opus. Ce tragedie! Neconsolată, Cosânzeana i-a trimis e-mail Albei ca Zăpada, rugând-o să il împrumute pe Mutulică, să mai aibă cu cine schimba o vorbă. ”Negreșit”, i-a răspuns sensibila brunetă, mângâind mouse-ul pitulat sub tastele-i dalbe. „Ți-am pregătit, cu drag, și un frumos coș cu mere roșii...”.
Zâmbind melancolic aducerilor-aminte, Muma-Pădurii sări sprintenă de pe acoperișul din țiglă metalică ultimul răcnet, direct pe prima pagină, ultima ediție, a cărții cu povești. Nici nu-și îndreptă bine șalele, când, tresări vinovată, cu ochii pe ceas. Era trecut de opt, Joimărița și Harry Potter trebuiau să sosească, dintr-o clipă-n alta, la o cină de afaceri. Își șterse îndelung ochelarii pe șorțul boțit, apoi deschise ușa cuptorului Bosch. Hansel și Gretel păreau gata rumeniți. Stătu o clipă-n cumpănă, apoi aruncă o mână de mentă proaspătă deasupra și stinse focul.
Cuvinte cheie :
Hi hi hi, Nikol, draga di tine, nu sesizași că-n tiribombele alegorice ale Anei nimic nu e ce pare, sunt povești citite în jocul flăcărilor în care totul e părelnic, roluri situații se schimbă zănatic, ce-ai văzut acu o secundă îi altfel peste încă una - tu vrei lucruri clare și cuminți ca-n poveștile copilăriei noastre..... au apusără demult, geaba nostalgie!...... Ana e o povestitoare a prezentului, în tușă ușor ironică și alegorică, face o radiografie a intestinelor și a întregului aparat digestiv al zilei prezente, ce, bulimică, ne ronțăie nervii! Și o face magistral, deși ai zice că-i o desenatoare nevinovată de linii pe trotuar! :))))
Măi, ce poveste, ce poveste pentru cei maturi, năstrușnică! Mă duc să-mi verific mătura, tocmai m-am întors de la Techirghiol, am de livrat niște nămol...
:))) Gerra, eu îţi tot spun că îmi eşti dragă dar trebuie s-o dau şi eu pe glumă că aşa nu se mai poate :))), nu-ş de o fi potrivit aci pe pagina Anei/doamnei Ana care şi ea tare îmi e dragă cu scrierile acestea fabuloase! Dar de ce crezi că nu sesizai, nu se înţelege din comentariul meu?! Sau pare unul de zână prostuţă :))?! Of, ce mă fac că mie nu îmi plac nici cum spuneai, sclavii aplaudaci, nici placiditatea bovină, nici zânele prostuţe :)). Noroc că, vorba ta, nimic nu e ceea ce pare ;). Lucrurile clare şi cuminţi îmi sunt tare comfortabile şi dragi sufletului meu dar am şi nişte neuroni curioşi care ar proba o tură pe mătură, doar de dragul năstruşniciei şi decât un Făt Frumos plat, prefer un Zmeu interesant, deci vezi, în ziua de azi, nici zânele nu mai sunt ce au fost :))), cum spune şi povestea de faţă. Dar după ce dau o tură pe mătură, pot să aleg cu ce vreau să zbor :)? Că mie şi colivia îmi place să mi-o aleg singură, nu-ş de asta-i de bine, dar fiecare cu zbaterile... :((. Trebuie să avem toţi un loc la spectacolul lumii şi să îl filtrăm prin proprii ochi, că altfel şi înregimentarea în cel mai elitist alai e tot o înregimentare şi nu-i bună :). Şi mie îmi plac alegoriile, tocmai de aceea, am lăsat semn. Şi îmi place să scriu poveşti de adormit copii şi trezit oameni mari, să ascund în fiecare rând cuminte, câte un înţeles, uneori îl ascund atât de bine că nu-l găseşte nimeni :)). Mi-aduc aminte de un sufleţel de pe aci, tare drag mie, care nici acum nu ştiu de ce e supărat, adică ştiu dar nu pricep :), sper ca neuronii mei de zână necuminte să nu mai facă încă o năzbâtie la fel :)!
Drag!
chindea maria elena a spus :
Hi hi hi, Nikol, draga di tine, nu sesizași că-n tiribombele alegorice ale Anei nimic nu e ce pare, sunt povești citite în jocul flăcărilor în care totul e părelnic, roluri situații se schimbă zănatic, ce-ai văzut acu o secundă îi altfel peste încă una - tu vrei lucruri clare și cuminți ca-n poveștile copilăriei noastre..... au apusără demult, geaba nostalgie!...... Ana e o povestitoare a prezentului, în tușă ușor ironică și alegorică, face o radiografie a intestinelor și a întregului aparat digestiv al zilei prezente, ce, bulimică, ne ronțăie nervii! Și o face magistral, deși ai zice că-i o desenatoare nevinovată de linii pe trotuar! :))))
....... hi hi hi.... uiti așa îmi place să provoc oaminii să sară din papucii lor dragi să-ncerce și tălpile goali pi arătură sau stufăriș, chiar cu riscu unui spin în talpă, măcar ne mai pupă maica Geea buba șî ne-o trece!!! De-am avea șî ochi de albină, n-am putea sesiza toate fețele diamantului odată, ci doar pe rând.... departe de mine gândul de a cataloga în general, știu că oamenii au o gândire foarte complexă (chiar cei simpluți și fără cultură), fac niște conexiuni fabuloase cu propriile lor sisteme de valori, de-i lasă și pe filozofii profesioniști paf, darmite pe un autodidact neșcolit ca mine!!!:))) Ana nu s-o supăra că prăjim și noi niște vorbe la cuptorul ei Bosh, altfel ieșim bine rumenite de-acolo ș-o luăm pi sus, între două mături supersonice, la o preumblare până la copacul care face ciori, ș-om pune la cale viitorul planetei. Crez că m-am născut șuierând a protest, Darie îmi zicea la un moment dat că ar vrea să citească o poezie a mea în care caloriferele să nu zboare; eu îl asiguram că n-are șanse, ptr. că-s dragoni, căluți de mare sau stele căzătoare... așa că vezi ce creatură-s, cum să privesc cuminte ceva, șî conversațiile cu Tătuca tăt zălude-s, da El îi înțelept, știe că și de-s de acord cu el trebe întâi să-i pun lucrurile invers ca să-i ixplic cum îi cu gravitația, apoi ne mai gândim oleac amândoi în ce direcție îi nordul șî picioarili noastre undi si lichesc! :)))) Uraaaa, trăiască libertatea, experimentăm, gustăm, degustăm, acidulatele esențe ale vieții, uneori dăm cu căciula după câni, cari nu s-au tupilat în tufe di caniculă!........
Îmbrățișări amândoura, Ana și Nikol!
Povestioara m-a dus cu gândul la serialul tv, Arabela. Și acolo s-au încurcat lucrurile... Oricum, tema e infinit de generoasă...
Încântat,
da Coza
:))) Ei, asta-i Gerra de care mă minunam eu cu bucurie :)! Recunosc că aşa-i cu conexiunile, ni se trag de la sisteme :)). Dar şi de stăm pe mături diferite, că eu oricum mi-s începătoare, acu îmi plăcu zborul, merită schinu din talpă :))! Drag mai mare :)!
chindea maria elena a spus :
....... hi hi hi.... uiti așa îmi place să provoc oaminii să sară din papucii lor dragi să-ncerce și tălpile goali pi arătură sau stufăriș, chiar cu riscu unui spin în talpă, măcar ne mai pupă maica Geea buba șî ne-o trece!!! De-am avea șî ochi de albină, n-am putea sesiza toate fețele diamantului odată, ci doar pe rând.... departe de mine gândul de a cataloga în general, știu că oamenii au o gândire foarte complexă (chiar cei simpluți și fără cultură), fac niște conexiuni fabuloase cu propriile lor sisteme de valori, de-i lasă și pe filozofii profesioniști paf, darmite pe un autodidact neșcolit ca mine!!!:))) Ana nu s-o supăra că prăjim și noi niște vorbe la cuptorul ei Bosh, altfel ieșim bine rumenite de-acolo ș-o luăm pi sus, între două mături supersonice, la o preumblare până la copacul care face ciori, ș-om pune la cale viitorul planetei. Crez că m-am născut șuierând a protest, Darie îmi zicea la un moment dat că ar vrea să citească o poezie a mea în care caloriferele să nu zboare; eu îl asiguram că n-are șanse, ptr. că-s dragoni, căluți de mare sau stele căzătoare... așa că vezi ce creatură-s, cum să privesc cuminte ceva, șî conversațiile cu Tătuca tăt zălude-s, da El îi înțelept, știe că și de-s de acord cu el trebe întâi să-i pun lucrurile invers ca să-i ixplic cum îi cu gravitația, apoi ne mai gândim oleac amândoi în ce direcție îi nordul șî picioarili noastre undi si lichesc! :)))) Uraaaa, trăiască libertatea, experimentăm, gustăm, degustăm, acidulatele esențe ale vieții, uneori dăm cu căciula după câni, cari nu s-au tupilat în tufe di caniculă!........
Îmbrățișări amândoura, Ana și Nikol!
Superbă parodie! Basm contemp. Copiii ar fi foarte fericiți să audă astfel de basme, însă cei mai mari care deja știu poveștile. Dar acum cu desenele animate și cu tabletele... ei fac repede cunoștință cu ele.
Apoi imaginația ta este sclipitoare.
M-am distrat,
Sofi
Ană, ador echilibristica ta literară! Energizantă, chiar bună de leac scrierea... şi de tine îmi era dor.
Ai dreptate, Nikol! Litera buclucașă poate schimba povestea, așa că mă grăbesc să corectez. :) Orice basm poate fi un teatru de război, în care „binele” depinde foarte mult de partea cui se situează cronicarul. Mulțumesc mult pentru lectură, apreciere și observații!
„Polemica” ta cu Gerra, paradoxal, m-a binedispus. A fost precum dansul jucăuș a două lasere. :)
Nikol MerBreM a spus :
De... mentă parascovenie :))), am savurat fiecare cuvințel, dar ca să fiu sinceră, când am ajuns la cuptorul Bosch, mi-a stat menta în gât, am făcut ochii precum cepele şi am zis, aha, noroc că e Hensel şi nu Hansel, nu e ce am crezut. Dar de corectați, nu ştiu, zău ce oi face... Hiii, ştiu! Muma-Pădurii, avea doi pui în ogradă, botezați în amintirea vremilor bune şi i-a sacrificat (de găină)... Altfel, nu-mi rămâne decât să sper că s-a stricat cuptorul, că doar... "binele învinge" :)))!
Mulțumesc, Gerra! „Magistrală” este generozitatea ta de zeiță a metaforei, descoperitoare de esențe și-n apa de ploaie. :)
chindea maria elena a spus :
Hi hi hi, Nikol, draga di tine, nu sesizași că-n tiribombele alegorice ale Anei nimic nu e ce pare, sunt povești citite în jocul flăcărilor în care totul e părelnic, roluri situații se schimbă zănatic, ce-ai văzut acu o secundă îi altfel peste încă una - tu vrei lucruri clare și cuminți ca-n poveștile copilăriei noastre..... au apusără demult, geaba nostalgie!...... Ana e o povestitoare a prezentului, în tușă ușor ironică și alegorică, face o radiografie a intestinelor și a întregului aparat digestiv al zilei prezente, ce, bulimică, ne ronțăie nervii! Și o face magistral, deși ai zice că-i o desenatoare nevinovată de linii pe trotuar! :))))
Mihaela, tu nu poți fi personaj negativ, nici dacă ai vrea. Mătura s-ar transforma pe loc într-o șaretă trasă de licurici, iar nămolul într-un câmp de lavandă. Atenție! Atenție la mușuroiul de furnici… Ah!! :))
Mihaela Suciu a spus :
Măi, ce poveste, ce poveste pentru cei maturi, năstrușnică! Mă duc să-mi verific mătura, tocmai m-am întors de la Techirghiol, am de livrat niște nămol...
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor