Andalusia

[Exemplu de Titlu]

Andalusia

Plecând în Andalusia, am pus înainte „Frunze moarte”, pe Internet, în interpretările Edithei Piaf, lui Nat King Cole, Yves Montand, apoi „Love story” de Francis Lai, din filmul cu acelaşi nume . M-am gândit ce tineri murim, la orice vârstă, murim după fiecare dragoste neîmplinită, după fiecare despărţire, după fiecare ceartă, murim cât timp suntem vii. Nu ştim să îmbătrânim, nu ştim să iubim, nu ştim nimic, iar frunzele cad cum cad orele, lunile, anii, suntem atinşi de boala mortală a iubirii, chiar dacă ne ascundem de noi înşine, el spune, nu te iubesc, ea răspunde, nici eu, iar timpul trece, pădurea geme, frunzişul galben , umed , greu pe un pământ care ne cheamă, noi vom fugi în alte vieţi, ne întâlnim sub alte chipuri, ne vom iubi în alte vieţi, înspre apus, în zori de ziuă, vei fi aceeaşi, voi fi eu, dar nu vom şti ce ne aduce pe-aceleaşi vechi, triste poteci. Mais la vie separe, deci viaţa ne desparte, nu moartea, nici un accident.
x x x x x x x
Fiecare secol aduce, aparent, modificări fundamentale, în concepţia oamenilor, după mari evenimente, a fost secolul iluminiştilor, XVIII, al revoluţiilor, XIX, al războaielor mondiale, XX, al terorismului şi crizelor, pare-se, XXI. Au dispărut simboluri, au apărut altele. Lumea nu a dus lipsă de simboluri niciodată, ca un regiment cu steagul său. . Religiile, biserica, rabinatul, islamul cu imamii, ayatolahii, muftii, aceste structuri se modifică încet şi totuşi ... si muove. La creştini, luptele din primele secole, apoi canonizătile, apoi reformismul din secolul XVI, astăzi, modernizarea iniţiată chiar de Vatican, la evrei, existenţa a trei curente (ortodox, conservativi, reformaţi),în special în SUA, la musulmani, o mare diversitate, dar şi o luptă violentă între şiiţi şi sunniţi, aceste fenomene nu pot să nu ducă la anumite modificări. Omul modern , un anume tip de om modern crede că există un ideal bazat pe eliminarea prejudecăţilor, a simbolurilor tabu, a oricăror dogme, ateismul ştiinţific, ş.a. Apare tot mai limpede că sistemul comunist care părea că va şterge orice dogmă, va asigura libertatea de gândire, eliberarea omului de grijile materiale, a acţionat exact invers – a devenit o nouă religie, cu dogme, simboluri imuabile, cu o sărăcie perpetuă, ca să nu uităm şi de naţional-comunism, cea mai aberantă formă a unui sistem ce se voia internaţionalist. Ce se întâmplă după ce sistemul comunist s-a prăbuşit, nu peste tot, dar în majoritatea ţărilor? . Să începem cu ateismul, de fapt sunt două forme de ateism – cel pasiv, adică indiferenţa faţă de existenţa sau inexistenţa divinităţii şi cel activ, propagarea cu energie şi argumente a ideii de inexistenţă a lui Dumnezeu. Din păcate o morală universală , o iubire universală, o compasiune universală, etc. nu există, iar eu, personal, am îndoieli că va fi vreodată. Dumnezeu nu mai este nici cel venit la Abraham şi apoi la Moise, în pustiu, nici cel din icoane, decât pentru simpli credincioşi creştini, care au nevoie de imagini, fiind extrem de numeroşi. ( un miliard şi 300.000). Nu este nici cel adus de Mahomed, care nu a fost numai profet , dar şi un cuceritor. Dumnezeu este şi va fi, cred, o sumă de principii morale, iar pentru oamenii de ştiinţă, începând cu Einstein, o taină a Universului, care nu se poate desluşi cu mijloace tehnice. O altă dogmă este naţionalismul, care în SUA, Uniunea Europeană devine o concepţie depăşită, dar nu părăsită. SUA este o mare putere, o primă putere, are un prestigiu, de unde rezultă şi o anumită atitudine, chiar la cetăţenii americani, de a privi de la o anumită cotă chestiunile „restului lumii”. În Rusia renaşte în mod cert noul panslavism, naţionalismul rus nu se mulţumeşte cu o Rusie modestă, pusă în rândul doi. Nici China, Japonia nu duc lipsă de spirit naţionalist. Ce să spunem de naţionalismul arab, de fanatismul musulman care apropie popoare de origini diferite? Putem vorbi, azi, de o dispariţie a naţionalismului? Pot evreii din Israel să renunţe la spiritul sionist, aşa de dragul modernităţii şi să fie împinşi, cum propun unii lideri musulmani, „în mare” ? Nici evreii din Diaspora nu sunt toţi asimilaţionişti, ba unii se simt mai puternic legaţi de tradiţia etno-religioasă, cu aceeaşi motivaţie de 2000 de ani – să nu dispară ca etnie. Să te apuci acum să revizuieşti Vechiul Testament, Talmudul, Noul Testament seamănă cu ceea ce făceau propagandiştii sovietici, unii chiar evrei, să batjocorească pasajele contradictorii din Scripte, care sunt extrem de numeroase. Este foarte uşor să desfaci un corp literar, pentru că literare sunt Cărţile Sfinte, pentru că ele au fost scrise de sute de autori, azi anonimi, chiar dacă poartă numele de Evanghelia lui..., Cartea lui .... etc. În plus, cunoştinţele moderne au depăşit de mult gândirea autorilor de acum două milenii. Eu nu sunt religios. Andrei Pleşu a spus, într-un interviu, foarte expresiv – biserica este în interiorul meu, acolo mă duc şi discut cu Dumnezeu. Mi se pare o formulare unică, dacă a spus-o el, prima oară,se pare că nu a fost primul, nu are importanţă. Marx a afirmtat că naţiunile sunt determinate în timp, sunt istorice, apar şi apoi dispar. Desigur, el se gândea la unirea tuturor proletarilor într-o societate universală, fără state, graniţe, etc. Proletariatul lui Marx nu mai există, oricum este altul, iar de internaţionalizare vorbesc nemarxiştii din Uniunea Europeană. Ce să înţelegem? Ar fi minunat să nu mai fie naţiuni şi nici războaie. Naţionalismul este una din cauzele istorice ale războaielor, pe lângă raţiunile economice. Dar cine va desfiinţa aceste naţiuni, când unele abia acum se formează, în Africa, în Asia, iar Europa nu pare a fi scăpat de naţionalism. Complexe probleme, pe care omul modern, oricât s-ar vrea eliberat, nu reuşeşte se le rezolve, numai aşa, pe cont propriu, fără efect în societate. Se vorbeşte de guverne mondiale, de conspiraţii mondiale, se mai adaugă şi ceva propagandă antisemită, că evreii sunt complotiştii, dar aceste baliverne nu sunt bune decât pentru vânzarea publicaţiilor. Există mari puteri şi puteri mici, adică ţări care îşi apără existenţa cum pot. Nu putem spune că lumea a evoluat foarte mult în ultima sută de ani, deşi au fost două răboaie mondiale, un Holocaust, un atac atomic, acte teroriste, grave, războaie locale pustiitoare. Cu Dumnezeu , înainte? Dumnezeu nu este şeful acestei lumi.

[Sofia Sincă]

Interesant ceea ce spune în acest eseu, domnule Boris.

Dar naţionalismul nu va dispărea niciodată, deoarece este moştenit, este ancestral. Şi de aici se trage totul. Aşa cum spuneţi, există mai puteri care ne coordonează, indiferent dacă ne convine sau nu, sub vreo forma sau alta. Aşa a fost întotdeauna şi aşa va rămâne. Evreii? Sunt un simbol, un cal de bătaie ales de cei puternici, pentru a-şi vinde armele, pentru a-şi vinde influenţa. Mai nou, parcă s-au mutat armele sovietice şi cele americane în golf. Până va mai fi sămânţă de război în golf, evreii vor mai scăpa.

Am citit cu interes acest text, care face o mică analiză socială, internaţională, Sofy!