Sub asediul terorii

[giurgiu maria]

Zâmbete exaltate,
ochi scânteind în luminile
reflectoarelor ce se-aprind
și se sting în ritmurile
muzicii ritualice, mărșăluitul
Inimilor tinere pe bubuitul
Tamburilor și-al chitarelor,
dezlănțuitele energii ale muzicii
Învolburează pletele lungi
ale soliștilor precum lanțurile
de ancore ale corăbiilor wikinge.
Libertatea e asediată de demonice
energii ce învăluiesc în pânze
de păianjeni vampiri
și veninul văduvelor negre
zâmbetele copiilor și orașul.
Moartea se prinde de mâini
în sarabanda execuțiilor
se dezlănțuie ploaia
de flăcări și plumb, escortată
de spiritele negre-n alaiuri
cu ochi de nebuni și ciocuri
de hidre, hrănind iluziile unui
zeu păgân, cu jertfe de sânge,
de carne și scrum. Păsări
negre de pradă,
împânzesc nopțile senine
cu vaier prelung, ochii șerpilor
dorind să-nlănțuie
hipnotic, sufletul lumii
în temnițele tenebrelor.
Cad laolaltă copiii pământului
și păsările morții
în plasa păianjenului
în inimi curge prin venele timpului
venin de văduve negre
și năvălesc torenți de teroare.

[Ion Lazăr da Coza]

Se scrie cu cratimă: paianjen-vampir, văduvă-neagră etc.  

Ai surprins bine starea acestor zile de infern. Totuși te-ai apropiat cam mult de reportaj...

da Coza