prelucrare după "Legenda Florii Soarelui"

[Elena Mititelu]

       FATA  SOARELUI

       Prelucrare după “Legenda Florii Soarelui”

 

Trăia un împărat odată,

într-un castel, lâng-o pădure,

avea bătrânu-o mândră fată,

pe care-un Crai voia s-o fure.

Îi dete tatăl ei poruncă,

să nu mai iasă din castel,

s-au tras zăvoarele -  ba încă,

ferestrele le-a ferecat chiar el.

 

Iar Craiu-acela Soarele era

şi-avea împărăţia sus…în vânt,

pe fată fecioreşte o iubea,

dar nu putea să vină pe Pământ.

Atuncea Craiul mult că s-a rugat,

de Zâna bună să-l prefacă-n om...

Cu-aripi de aur ea l-a-naripat

şi l-a trimis în zbor înspre palat.

 

Aici, într-o odaie-nchisă sta,

fata, de frica lui sa n-o răpească,

din caier lână albă ea torcea,

stând pe-o sofa împărătească.

Jur-împrejur, prin curte la palat,

a căutat pe fată s-o zărească,

dar a văzut că totu-i ferecat

şi Soarele-a-nceput să plănuiască:

Printr-o deschizătură a uşii lumină se zărea,

pesemne împăratul n-o văzuse,

dar Craiului ce bine îi părea,

pe-acolo în palat uşor pătrunse.

 

Găsise fata, care-nspăimântată,

a vrut să ţipe, dar… nu mai putea

şi, făr-avea simţiri, deodată,

căzu pe braţul celui ce-o iubea.

 

În grabă, Soarele pe cal o suie

şi-n zbor cu ea spre ceruri a plecat.

Când a ajuns, fata văzu că nu e

ca pe Pământ ...  şi mult s-a minunat.

Dar bucuria fetei n-a durat,

ne-având aici cu cine să vorbească,

căci Soarele era ziua plecat

pe cer, Pământul fetei să-ncălzească.

Zile de-a rândul fata întristată,

a plâns. Iar mama Soarelui deodat’

la o caleaşcă poleită toată

doi cerbi şi două căprioare a-nhămat.

 

Zbura fata cu bucurie mare,

către castelul ce l-a părăsit,

dar iată că o Rază lucitoare,

o urmăreşte de la Asfinţit.

 

Ajunsă-n curte, nu-i veni a crede -

bătrânul împărat o aştepta în prag,

că e adevărat de tot ce vede

şi-a strâns părintele în braţ cu drag.

 

Văzând că nu mai poate s-o ajungă,

cu lacrimi Soarele a blestemat:

În floare galbenă şi cu tulpină lungă,

să se prefacă fata deodat’

 

Şi de atunci, când floarea înfloreşte,

privirea după Soare şi-o roteşte,

iar Craiul ei, mergând pe cer hai-hui,

priveşte-n jos... la Fata Soarelui!

 

 

 

[Elena Mititelu]

Lisia, ce părere ai acum... am împărţit textul pe fragmente!

Mulţumesc!

[Elena Mititelu]

Lisia, am înţeles şi o să împart ... ai dreptate şi se citeşte mai uşor!

[Elena Mititelu]

Maria, mă bucur că am reuşit să te reîntorc la vârsta cea mai frumoasă - COPILĂRIA!

Mulţumesc!

Elena

[Elena Mititelu]

da Coza, părerile sunt împărţite... o să încerc, sugestia domnului Vanghele îmi încită curiozitatea!

Respect,

Elena

[Vasilisia Lazăr]

Eu m-am referit doar la împărţirea pe strofe. Se reţine mult mai uşor.

[Elena Mititelu]

Mulţumesc, Corina, pentru că ai mers pe drumul Florii Soarelui!

Cu afecţiune, Elena

[Elena Mititelu]

Bombonica, pentru copii în niciun caz nu se poate, nu-ţi permit normele didactice. O să încerc pentru adulţi... provocarea este interesantă...

[Elena Mititelu]

Sofy, din nou îţi dau dreptate...îţi trebuie timp, răbdare, hârtie multă ... !

Mă bucur că ţi-a plăcut!

Cu sinceră prietenie,

Elena

[Elena Mititelu]

Lisia, domnul Vanghele nu se opreşte doar la împărţirea textului în strofe. Am înţeles, este greu dar poate reuşesc... când i-o fi fiind rândul...

Mulţumesc!

Elena

[Elena Mititelu]

Domnule Vanghele, cum să mă supăr, orice sugestie este bine venită! Ce se întâmplă segmentului de cititori căruia mă adresez este vârsta preşcolară şi şcolară mică, vârstă la care metafora nu poate fi folosită, cocret intuitivul primând. O să încerc pentru adulţi de data aceasta.

Mulţumesc mult,

Elena