Vina de-a fi fost

[Vasile Ionac]

Ca și cum n-am fi existat,
m-ai uitat din dragoste
și te-ai dus fără păcat
înspre zări de pacoste
sau, poate, din când în când îți amintești
despre primăveri nepămământești.

mai știi ce de suflete aveam
când ne strecuram printre picurii ploilor de vară?
îți mai amintești câte ne spuneam în tăcere
cu șoaptele-n cămară?

nici eu nu mai știu din care zi
n-ai mai fost tu, cea adevărată
și de ce am învățat a ne trăi
despărțirea ca pe oarecare faptă.

de-ar fi să mă chemi, prin bătrânețea mea
aș trebălui după o-nmugurire,
aș alege din cer o stea-
pe cea dinspre nemurire
și ți-aș cânta, pe sub fereastra visului târziu
despre dragostea noastră plecată-n pustiu…

m-ai uitat din dragoste, ca pe o vină
care-a crezut în semeni și lumină.

[Chris]

Foarte frumos vers de dragoste, citit cu plăcere!

[Corina Militaru]

Îmi place! Admirație,

[Ion Lazăr da Coza]

Nu.

da Coza

[gina zaharia]

iar ai pornit cu notele pe suflet, trubadurule!:)

admirație!

[Sofia Sincă]

Rebel în gândire şi în vers. Şi pentru a da muzicalitate amintirilor ai înfiinţat rima interioară, exterioară - tot rebelă, ca şi ritmul.

Sună ca un cântec trist al romanticului şi prelungeşte senzaţia de apăsare prin idea neîmplinirii în dragoste, a trecerii timpului în sens pustiit.

Preţuire!

Sofy