O lună nouă fără-un sfert

[Costel Zăgan]

            - Tiptil-tiptil eu a să iau dealul la-ntrebări :  spre casă!

         - Ba nu te duci nicăieri, punctară în cor cele trei.
Dio răsuflă uşurat , aşezându-se pe scaunul adus de Mărioara . Sora Lizei are cam aceeaşi înălţime . Se mişcă fără încetare , ca o zvârlugă,intrând  şi  ieşind din bucătăria de vară.
        - Luaţi câte-un pahar de vin , să vă mai răcoriţi!
        - Vrei să vezi unde eram acum două săptămâni ?  Surorile , în ţinuta de plajă a Evei , râdeau cu gura până la urechi , de la sute de kilometri depărtare. Trupurile bronzate ale fetelor făcu soarele să mai strălucească , printre frunzele nucului , câteva clipe.
       - Hai să terminăm de mâncat în casă !  Nu se mai vede nimic.  
       - Săru`mâna!
Ecoul balansă lumina lămpii între cei patru pereţi întunecaţi ai camerei de dormit . Nu se mai aude nimic , numai respiraţia somnoroasă a celor două surori . Uşa dintre camere era întredeschisă.
      Se dezbrăcă şi intră gol în patul răcoros . Îşi aminti de lampă . O stinse încetişor.
Se trezi când o rază îi intră în ochi : nenorocita , tocmai aici şi-a găsit locul! Lumina lunii mătura odaia mai  ceva decât a lămpii stinse! Ieşi furişându-se afară. Înconjură casă şi ieşi în iarba întunecată din faţă.
Apoi intră din nou în ogradă . O siluetă fantomatică ţinea cerdacul să nu se clatine. Dându-şi seama că-i gol , dădu să iasă iar. O şoaptă îl opri:
    - Dio! Era Liza, doar în cămaşa nopţii!

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (11)

[Sofia Sincă]

Între alb şi negru, între dulce şi amar. Dio rătăceşte labirintic sub raza lunii, romantic dau ursuz din motive de neîmplinire.

Chiar şi urma încolăcită a lunii refuză semnul de recunoaştere al neputinţei şi naşte fantome, iele...

Textul în stil propriu, criptat este bun, dar trebuie să corectezi punctuaţia. Ai pauze între cuvinte şi semnele de punctuaţie şi unde trebuie nu ai, adică după linia de dialog.

Am citit cu plăcere!

Sofy