Elegie

[Corneliu Neagu]

Mai aud și astăzi dulcea ta chemare

revenind prin vreme ca un lung ecou

cu-nveliș de umbre din cireșe-amare

mai demult uitate într-un bibelou.

 

Îmi aduce-n cuget nerostiri pierdute

printre slove scrise într-un vast poem,

îngropat în ziduri de străvechi redute

apărat să fie de un greu blestem.

 

Reascult poemul pe la miez de noapte,

în frânturi de franje rupte-ntr-un halou,

cu rostiri vrăjite care vin din șoapte 

scrise-n semne sacre pe un vechi tablou.

 

Mângâiat de vraja sfintelor cuvinte,

care vin năvalinic spre adâncul meu,

te revăd, iubito, și-mi aduc aminte

că-ai plecat senină într-un curcubeu.

 

Te întorci adesea, renăscând în vise,

dintr-o karma sacră, vrând să îmi vestești

că îmi legeni somnul cu poeme scrise

ce-mi aduc în suflet magice povești.

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, Floare, pentru popas, lectură și mesaj frumos! Gânduri alese din partea mea!