Despre el

[Lia Teodora Ianto]

Încă un pahar
se îmbată cu iluzia
că viața e un vis
ce ne minte pe toți
când facem dragoste
cu mâinile în păr.
Se jura pe degete
că cerul e pătrat
într-un colț
lacrima se zgârcește
ochii ei
îi măsoară pulsul
umbra minciunii.
Sunt mort
amorțit de depărtări
știa cum sunt
ďupă nume.
Mă iubea.
Zi de zi.
Îi aud pașii în vis
și-mi spun ferm
că va rămâne
ținându-mă de mână
să nu mă împiedic
de oameni mici.
Zâmbea în oglindă
azi tăcerea urmelor de ruj
în piept.
A fost mereu aici
nu am văzut
s-a dezbrăcat de timp
peste mine
și am simțit-o plecând.
Mă văd ca pe o cârpă
îi ține de cald
plânge.
I-am rupt iluzia
o iubesc.
O păstrez fără vise
vie sau moartă.
Cunosc taina
genunchilor ei
s-a târât să mă ajungă.
I-am furat dreptul
de a sta în picioare
fără ca eu sa-i fiu
echilibrul din sânge.
M-a blestemat
să fiu înconjurat
de oameni ca mine,
vorbea despre iubire.

[Valeria Merca]

Cu părere de rău, nu rezonez cu acest text. 

Am citit. 

[Sofia Sincă]

Un portret al lui... Cam jumătate din text. Cealaltă jumătate pare a fi rupturi de fraze, de limbă. Apoi jumătate din text vorbește despre el cealaltă jumătate despre iubire. Cam alambicat.

I-am rupt iluzia/o iubesc. - ce poate fi? sau Mă văd ca pe o cârpă/îi ține de cald/plânge./ ...

Nu orice frază înseamnă poezie. Poezia, cuvintele, frazele trebuie să aibă un liant între ele care să le lege între ele, să încânte cititorul, să transmită simțuri, gânduri.

Semnul meu,

Sofi