Atât te urăsc poezie

[Sude Emil Iulian]

Sunt acela care alungă câinele alb
şi revine să moră pe lanţ,
din Cain în Cain mă spun cum îl ucid pe Abel
şi împart fericit sărbătorile între noi,
pe cruciuliţa de la gâtul pruncului
eu răstignesc ziua de naştere
şi-n tort înfig degetele mortului.
Atât te urăsc poezie, eşti pisica neagră
în rochie de mireasă ce îşi dă de suflet
pisoii orbi şi nu văd pe cine mănânc de pe masă,
atât te urăsc poezie, eşti uşa care se închide
şi de câte ori se deschide te iubesc.

[Sude Emil Iulian]

,, Ratarea din exces'' doamna da Coza, stimaţi colegi vă mulţumesc pentru comentarii şi aprecieri, cu respect

[Vasilisia Lazăr]

poţi pierde totul datorită poeziei

Nu cred.

O altă ars poetica.

[Ion Lazăr da Coza]

Se vede cât de mult o urăști, îndrăgostitule!

da Coza

[IOANA BURGHEL]

Poezia nu trebuie sa te domine sau sa o domini, ea este parte din tine (sau nu este), cat despre uzura si toate celelalte. daca simti ca se ajunge intr-un astfel de punct mai bine nu mai scrii (si aici nu ma refer la dvs neaparat), poezia trebuie sa transmita, sa creeze imagini, chiar sa socheze (de ce nu? ) dar cu bun simt. Poezia te poate consuma, te poate epuiza, daca o traiesti cu intensitate, dar nu as putea spune ca o urasc din daruire. Ma rog....e parerea mea. E o legatura de viata-moarte, nu un contract de casatorie

[gina zaharia]

așa este, ajungi de te domină, o urăști din prea multă dăruire

[Sude Emil Iulian]

saţietatea, uzura, , poezia care te domină şi tu nu o mai domini, neantul în care eşti jumătate plus 1, poţi pierde totul datorită poeziei, cu sinceritate vă spun că ajungi să o urăşti atât de mult cât o iubeşti, vă mulţumesc pentru comentariu

[IOANA BURGHEL]

N-as putea sa spun niciodata ,,atat te urasc poezie,,..................

[Sude Emil Iulian]

mulţumesc stimată colegă pentru comentariu

[Chris]

Te urăsc şi te iubesc - declaraţie de dragoste viscerală :))