ajunul furat

[petrut dan]

ajunul furat

în seara asta dormi iar fără mine

ca un copil ce crede în povești

rostite-n fața unei cupe pline

din care sorb ninsorile cerești

 

ți-aș pregăti un loc cât mai aproape

de patul cald cu fața către geam

mi-ai fi de-ajuns frumos să ne îngroape

cearceaful moale singurul ce-l am

 

să pot visa târziu spre dimineață

cum vom pleca pe-o creangă de alun

te-oi mângâia cu-un zâmbet de paiață

ce i-a furat un an lui Moș Crăciun

 

din sacul plin cu daruri și adrese

la care vom ajunge chiar și noi

eu hotărât de nimeni să nu-mi pese

de-om fi văzuți ieșind din pături goi

 

tu mi-ai vorbi de parcă ți-ar fi bine

un pic de dulce-ai pune-n glasul tău

la sân și Dumneze poate ne-ar ține

cât ne-am iubi de mult puțin sau rău

 

pe urmă va fi luni a câta oară

ne-om învia pe rând parcă din morți

și vom pleca colindători de seară

deschizători de inimi lumi și porți.