Fantezie hibernală

[Corneliu Neagu]

Se-așează pe casă zăpezile reci,

iar vântul pătrunde prin horn de afară,

lipită de mine îmi spui că-o să pleci

cu trenul ce încă așteaptă în gară.

 

Dar timpul uitării te ține pe loc –

îti sorb de pe buze licori de bacantă,

tăciunii, cu flăcări urcate din foc,

pictează tavanul cu-o hartă șocantă.

 

Văd râuri albastre prin văi de oțel,

ajunse din hăuri de timp neștiute,

niciunul ca altul nu curge la fel,

dar toate ne scaldă-n licori nevăzute.   

.

Din gară ajunge un ultim semnal, 

e trenul fantastic plecat fără tine –

ne lasă în urmă un vis hibernal,

cu sfântă lumină curgând prin destine.

 

Se duce doar gândul cu trenul bizar –

te simt lângă mine de-acum împăcată,

cuvinte nespuse se zbat în zadar –

mai strânge-mă-n brațele tale o dată!

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc foarte mult, Chris, pentru comentariul frumos și elegant pe care l-ai lăsat aici!

[Chris]

da, ce frumos, m-a impresionat ultima strofa, e aproape dureroasa! 

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc cu gând ales, stimată doamnă Vasilisia Lazăr, pentru tot ceea ce ați scris aici!

[Vasilisia Lazăr]

De data aceasta, se duce doar gândul cu trenul bizar. Și chiar dacă e doar o fantezie hibernală, mi-a făcut bine să citesc asta. Felicitări pentru încă un poem minunat!

Se-așează pe casă zăpezile reci…, (nu există virgulă după punctele de suspensie; nu există niciun semn, niciodată, puncte de suspensie și atât)

că-o să pleci; cu-o hartă (cratima se folosește în locul unei vocale, deci prima vocală cade obligatoriu; c-o)

nici-unul - niciunul

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, pentru gândurile voastre frumoase, dragi prieteni și colegi de condei, Floare Arbore și Alexandru Bolache!

[bolache alexandru]

O melodicitate deosebită au versurile dumneavoastră domnule Corneliu! Iar noi suntem onorați că le citim!

[Floare Arbore]

remarcabil poem, sincere felicitări dragă Corneliu, Sărbători luminate fericite îți doresc.