hotarul sufletului meu

[Ada Nemescu]

Motto:

Un minut de îndoială face cât o veșnicie de suferință. ( Honore de Balzac)

 

un înger s-a-ntors cu aripile ostenite

de polenul viselor mele

pierdută printre neajunsurile zilei

privesc adulmecatele urme

pe zăvoare și oglinzi încărunțite

vacanțe fără ceas mi-aș dori

(petice de cer usturător de albastre

unde stau la taifas norii  până la lacrimi)

și-o bănuială serioasă de-a fi îndrăgostită

o știe doar perna de culoarea vulcanilor mânioși

frica-i un șarpe cu gura plină de trecătoare ispite

pe insula mea de soare

o lumină verde-venin

mă oprește pe prispa lumii păcătoasă

[Ada Nemescu]

Mulțumiri Amanda pentru citire, aDa

[Ada Nemescu]

Floare, dragă... dacă atât a plăcut cartea mea, scrie o recenzie, o notă de lectură, ceva...

Aici, pe Insemne, avem rubrică specială

Mulțumiri, aDa

[Ada Nemescu]

Ramona, dragă mea discretă și delicată, îți mulțumesc.  

Aștept să scrii, aștept să te citesc!

aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Foarte frumos! 

[Ada Nemescu]

Domnule Mihai Katin  este onorantă trecere dumneavoastră pe la fereastra poeziei mele. Ați descifrat mesajul perfect, nimic nu este întâmplător, o alunecare până la hotarul sufletului meu... nici motto nu-i la întâmplare, nimic

Considerație!

[Ada Nemescu]

 Ana dragă, cu emoție și drag te așteptam. Metaforele le-am simțit, exact cum spui, în cascadă. 

Cu bucurie te mai aștept, aDa

[Ada Nemescu]

Lisia dragă, apreciez timpul acordat. Da, am lăsat cu intenție finalul  păcătoasă, dublă interpretare. 

Primele două versuri = trezire

Paranteza cu cerul usturător...mai apoi până la lacrimi = ploaie

Mă voi gândi la o variantă nediluată, mulțumesc mult pentru popas și ajutor, aDa

[Ada Nemescu]

Mulțumesc pentru comentariul apreciativ, dar mai ales pentru citire, popas, Manuela

[Mihai Katin]

frica  ce mă bântuie

ca un șarpe cu gura plină de trecătoare ispite....metafora pacatului  care  naste teama  dar   sarpele are si  intelepciunea  de  a fi  uitate ispitele sub acea lumina de purgatoriu  sigur  pentru  ca  doar ea:

mă oprește pe prispa lumii păcătoasă....

cu  multa pretuire!

[Vasilisia Lazăr]

Primele două versuri mi se par de prisos, precum și alte adăugiri (cum e paranteza) care diluează puterea unor imagini. Iau doar un exemplu. Mult mai de impact era dacă spuneai mă bântuie un șarpe... în loc de frica  ce mă bântuie/ ca un șarpe... 

La final ai lăsat cu intenție păcătoasă? E foarte bine așa dacă a fost cu intenție pentru că are mult mai mare deschidere la interpretări. Dacă ar fi fost păcătoase, exista un înțeles strict. 

Eu zic că ar trebui să mai revii asupra textului, dar tu ești autorul. Am citit cu plăcere.